Rade cel ce rade la urma!... :)

Azi e ziua cand in sfirsit am putut sa ma reintorc la propriul eu, mi-am gasit locul, m-am ridicat din cea mai adanca depresie in colaborarea activa cu stessul, nelinistea continuu... M-am trezit din cosmarul pe care il traisem cateva saptamani acuma...
a inceput totul de la neincredere... si... stiti cu totii vorba ceea: "cine cauta , gaseste..." am devenit profesionista in domeniu cautarii dovezilor ca a fost o relatie imbibata cu multa minciuna, cu multe promisiuni false, cu multe emotii jucate maiestruos... am descurcat totul ca mi-au crescut si urechile de mandrie... am iesit invingatoare pana la urma, am sacrificat relatia care nu era sa reziste pana la urma... a fost prea falsa....
si acum privesc cu ochi diferiti.... imi rade sufletul cand ma gandesc ca nu am lasat un suflet nedecis pana la urma daca doreste sa urmeze un drum curat sau unul plin de noroi, sa ma foloseasca victima fiindu-i... acuma rad, ca nu ia mers... mustrarile de constiinta il poarta tot prin prejur... nu il las aproape... ii zimbesc!!! nu stiu sa urasc, vad doar lucruri pozitive... m-am detasat de un cosmar ce ar fi putut sa ma urmareasca pe parcursul a mai multor ani... daca oarba ramaneam.... M-ia fost frica de la inceput sa caut... imi era frica sa pierd ceva ce era atat de perfect la momentul dat... si s-a dovedit a fi o imagine amagitoare... am avut puteri sa urmez firul de ata pana am desfacut acel ghemusor incurcat cu multa incredere si certitudine ca nimeni nu va gasi sfarsitul.... eu l-am gasit, am primit o satisfactie de neuitat de la jocul in care am fost atrasa prin minciuna....si din care am iesit eu invingatoare nemaivorbit ca am jucat dupa regulile puse de partea opusa....