...cu o aripa franta...

... e noapte... nu stiu exact cat e ceasul.... asi fi putut sa-mi arunc privirea in coltul din stanga si sa aflu daca as fi curioasa... dar nu ma intereseaza, sunt intr-o stare ca nimic nu ma mai intereseaza... e o stare de depresie ce ma apasa? cred ca da, de la un moment multe ganduri au inceput sa-mi cutreiere prin minte, si stiu ca multi ar fi dorit sa se afle in locul meu.... sa aiba aceleasi posibilitati si oportunitati ca si mine.... dar eu tot ma alint, cred ca am dat de bine si o caut pe naiba..... nu stiu cum sa numesc dorintele si visele pe care le am altfel decat "alintare de bine ce mi-i", Ma plictisesc si ma simt pierduta cateodata in rutina de aici, nici nu mai stiu cum reuseam sa lucrez 3 joburi vara trecuta ca acum abia abia cu 2 ma ispravesc.... ma tezesc ca nici nu stiu daca e dimineata sau e noapte inca, vin acasa nestiind daca noapte sau se face dimineata deja... m-am prins intr-o rutina care practic nu mi-a mai lasat nimic din libertatea pe care am avut-o candva... mi s-a frant aripa... ma simt priponita, imi lipsesc mult Duminicile petrecute la tara... in casa unde m-am nascut, cand alergam cu mama la piata cu noaptea in cap, imbracata cu cele mai frumoase haine, faceam repejor cumparaturi pentru toata saptamana, si eu isteata fiind o convingeam pe mama sa-mi cumpere ceva din ceea ce nu ii era nici prin plan nici prin minte nu-i trecea sa-mi cumpere daca nu o bateam eu la cap... dupa ce veneam acasa fuguta pe la biserica, dupa aia pranzul , si visita obligatorie a bunicii care ne alinta si ea cu ce putea... dupa aia timpul personal... mama mergea in visita la prietenele ei sau cineva venea la ea, eu prin mahala la jucat, tata si el umbla prin sat pe la prieteni... imi lipsesc zilele cand puteam sa petrec ore in sir scormolind prin gadinuta mea cu flori admirandu-le si tot rasadindu-le dintr-o parte in alta, imi lipseste gradina cu ciresi, si visini, capsuni, zmeura... fel de fel de zarzavaturi... calitatea lor intrecand ceea ce se vinde pe rafturile de aici, majoritatea fructelor si legumelor fiind genetic modificate si cu tot felul de chimicate alimentate...
... ma simt un prisonier al acestei lumi noi, sunt un prisonier la libertate.... dar libertate nu prea o am daca ma gandesc mai bine.... fac ceea ce mi se dicteaza , ceea ce mi-i scris in orarul facut de "dumnezeii" de la servici... ei imi hotarasc intr-un fel cum imi voi petrece timpul pe care i le-am oferit pentru un pret mult mai mic decat se merita....
Cu mult dor........ drag.... nostalgie........