Wednesday, February 12, 2014

Eu- Vintul.....

Sunt un vant….. sunt schimbator ca vantul…. Sunt tot atat de neastamparat… alerg… zbor… pana cad , cad , ma disolv fara urma, dispar…. Apar atunci cand nu ma astepti, te iau prin surprindere…. Te alin cu o adiere usoara…. Ma joc cu frunzele in toamna care cad alene la pamant, le arunc in sus, le las iarasi sa cada…. Si cand cred ele ca au ajuns la destinatie le ridic usurel, sau daca am mai multa forta le arunc spre nori…. Dansam impreuna dansul frunzelor din toamna.... dansam…. Eu suier usurel…. Las ramurelele copacilor sa ma ajute sa cant… ele fosnesc si scrancena…. E muzica… tu admiri dansul si melodia…. Admiri dansul fulgilor….. imi admiri adierile usoare intr-o zi insorita cand te sufoci lucrand pe campuri…. Eu iti sterg vaporii de sudoare de pe tine…. Iti misc camasa usurel ca sa te te simti mai bine, iti dau puteri si viata….. Sunt vantul usurel de primavara, cant impreuna cu apa…. Zapada topita face zgomot…. Curge usurel la vale, spala pietrele intalnite in cale… eu tot suier… asta stiu sa fac cu maiestrie…. Cantam impreuna, pasarile ne ajuta…. Multa forfota e pe dealuri…. Oamenii nu prea au timp sa se opreasca sa n e admire cantarea…. Alearga si ei zbuciumati, lucreaza pamantul… melodia noastra se pierde…. In zgomotul de masini si tractoare…. Si cand vreau totusi sa-I opresc pe toti din ceea ce fac, cand vreau sa fiu auzit, aduc ploi… aduc ploi puternice, atunci lumea se potoleste putin, se bucura si-l multumeste pe dumnezeu ca a adus ploaia…. Si eu cant cu ploaia…. Suntem vesnici…. Traim… suntem viata!!! Ii bucuram pe cei muritori, cei ce doar ce sunt adusi temporar , si pleaca atunci cand le expira termenul… pleaca fara urma… le aducem zambetul pe buze, sau tristete…. Ii inspir si le dam putere de viata… pentru un moment ii luminam… dar ei oricum pleaca… Sunt un vant puternic, revoltator, distrugator…. Aduc furtuni… mai smulg cate un copac care abia se mai clatina putin, care si-a depus toata putinta sa aduca roade pe parcursul deceniilor…. A subt sucurile din adincurile pamintului…. Ne-a bucurat cu umbrisul intro zi arida de vara…. Il smulg… il distrug…. Un nou nascut ii v-a ocupa locul…. O sa aduca si mai multe roade… si fructul ii v-a fi si mai dulce si mai succulent… eu l-a rindul meu , vant fiind…. Voi incerca sa-l evit cand imi domina caracterul zbuciumat si destrugator, si poate ii voi smulge cate un mar sau doua si le voi arunca la pamant ca sa-I usurez putin crengutele fragile, san u se rupa sub presiunea fructelor care se alimenteaza din inima pomului si devin mari si grele…. Devin o povara grea pentru copacelul micut… Sunt curios…. Bat la usi…. Le deschid, intru ….. cateodata le smulcesc cu putere…. Sunt insistent…. Daca nu e o usa… gasesc o crapatura… ma fac micut …. Intru …. Fara a fi invitat sau binevenit…. Intru oricum… Sunt incapatinat…. Sunt devotat…. Alerg si ma zbucium pana nu mai am puteri….. pana ma disolv si dispar…. Atunci folosesc timpul ca sa ma reconstruiesc din nou…. Atunci sunt clipele cand ma acufund in adancul oceanului…. Stau acolo la racoare si-mi caut un nou vis,imi place sa visez inaltimi,cerul si stelele,luna si soarele, universul…. Ma gandesc ce voi face cand ma v-oi naste din nou… imi vine un gandulet… mai stau putin asa linistit si gandul dispare…. Dar deja au aparut o mie de alte ganduri care i-au luat locul…. Idei…. Planuri… se contrazic, se lovesc cu capul, se lupta pana ramane doar unul singur, doar un singur “vis invingator”…. El imi da puteri, ma ridica de la fundul apei sau din gropile cele mai adanci si intunerici ale pamantului…. Ma arunca spre ceruri…. Iarasi am capatat aripi, iarasi zbor!!!... imi place sa ma gasesc la innaltimi mari… ating virfurile muntilor… ii netezesc si slefuiesc piatra … zbor… ating norii cu aripile…. Ma cobor pe pamant…. Sarut tsarina ca ea ma nascut si mi-a dat puteri….si iarasi o apuc cu cutreieratul….. sunt schimbator, am caracter diferit, am miros si colorit diferit imi schimb dispozitia foarte des…. Sunt capricios…. Rascolesc si aleg ce e bun din ce e mai bun, nu vreau resturi si ramasite…. Rastorn pietre daca e nevoie sau ma….ma stercor prin cele mai mici crapaturi si gaurele…. Ma simt bine ajuns acolo unde mi-a fost gandul…. Sunt ratacit… am avut un ascunzis…. Unde eram asteptat intotdeauna…. Am fost iubit si admirat… simteam ca parca aveam un pripon…. Alergam si cutreieram doar la lungimea lantului si tot acolo ma intorceam…. am lasat tot, am zburat pe partea opusa a globului, sunt departe,gindu-mi zboara si cutreiera cararile si drumurile unde am crescut, unde am devenit Eu, unde am lasat totul, am sperat ca voi gasi totul cum am lasat, gandul imi raspunde: “Nu!”.. Cel ce te-a indrumat, cel ce te-a protejat si aparat , care te-a iubit pana la ultima rasuflare nu mai e acolo…o sa mai reinvie asa cum o fac eu- vantul? Nu, nu mai are puteri , nici macar pentru o rasuflare nici macar pentru o bataie a inimii, el mi-a dat viata…. El nu mai exista, nu exista? Ba da !!!! il am in inima mea, ii port gandul intotdeauna, ma admira de sus, ma sustine in clipele grele… el imi zice sa zbor spre stele, el imi zice sa raman Eu si sa nu ma las schimbata de lumea asta corupta, lipsita de moravuri,principii, valori, credinta, el e icoana sufletului si steaua polara care ma dirijeaza si indica drumul atunci cand ma ratacesc,ma acufund cu capul in bezdna, nu ma pot regasi… ma uit spre cer, imi apare imaginea lui blinda in fata ochilor si el imi sopteste incetisor e sa fac, el imi reinprospateaza memoria daca uit sa fiu cine m-a invatat el sa fiu…. Nu visam la inaltimi mari atunci…. Invatam sa zbor si cai noi pentru a infrunta greutatile vietii…. Am rasfoit carti atunci…. Ma faceam intelept…. Mancam carti mai tarziu…. Mdaaa imi era pofta atunci, stiam ca raspunsul la multe intrebari e ascuns acolo undeva… pe la mijlocul urmatoarei carti?! Sau pe la sfarsit….. rasfoiam nerabdator…. Ma sufocam in dorinta de a invata… am cercetat…. Doream sa ma coving sis a fiu sigur ca sursa precedenta nu a fost una din scrierele la comanda care are drept scop tulbularea mintilor si a realitatii …. Am fost si sunt confuz si acum…. Tot mai caut drumul inca…. Doream clartate si transparenta…. Am invatat si de la oameni… am avut profesori buni…. Ii port pe toti cu mine: cant, dansez, desenez( imi place mult sa desenez pe nisip… si dupa aia le matur cu aripile din nou … ), alerg- fac sport, fac calcule, inventez, legile lui Newton si arhimede…. Pitagora…. Toti ei ma urmaresc…. Vorbesc…. Limba vantului e posibilitatea de a vorbi cu toti…limba toturor…. Vorbesc cu fiecare in limba lui: vorbesc engleza, romana, rusa…. Mai scap cate o vorba in spaniola si ukraineana….. geografia o aplic in practica… biologia la fel… chimia… aoleu.. chimie de dimineata si pana seara…. Ii gasesc intrebuintarea in toate…de cine am mai uitat….? Psihologie… da folosesc … am nevoie sa-I inteleg pe oameni…. Fiinte programate… ma contrazice cineva? E firesc… cunoscand psihologia le poti prezice comportamentul ca si prognoza meteo…  aici ma starneste un ras puternic, rad fiinca inteleg ca prognoza e in mare masura ceea ce fac eu… atuc ploi….sau furtuni, sau apar in forma unei brize, sau vant rece sau fierbinte…. Arunc cu pietre sau starnesc valuri…. Nu stiu nici eu ce fac…. Ma las dus asa cateodata…. Ma lovesc cu capul de copaci…. Ma lovesc de multe in calea mea…. Invat…. Invat ceva nou in fiecare zi…. Da, e o placere, admir lucruri si locuri noi… ma dezamagesc cateodata, cele mai dese ori ma dezamagesc in oameni…. Sa-I pedepsesc? Sau sa-I lass a realizeze ei singuri?... de cele mai multe ori ii las… prostia omeneasca nu se trateaza cu pedeapsa… ah si iarasi ah…. Istoria… am nevoie si de ea, sa pot evita unele greseli in viitor… fac filosofie…. Folosesc logica… Sunt nerabdator… nu pot sa stau locului…. Ma framant… sunt in cautarea, nu stiu inc ace caut, nu stiu exact ce imi doresc… caut fericirea, ca sa-I invat si e cei din jur sa savureze din placere…. Materialul-nu reprezinta nici o valoare , vantul admira frumosul si tainicul necunoscut…. Sunt singuratic…. Da nu prea gasesc un vant care s-ar indrepta spre acelasi punct ca si mine….unele se intersecteaza si pleaca in cautarea infinita a norocului sau a viitorului… altele care imi sulfa in fata- formam furtuna, luptam, devenim agresivi…. Cand ne desclestam nu mai avem pofta san e vedem candva… am avut de suferit ambii… plecam in directii opuse, sin e facem nevazuti atunci cand intamplator drumurile noastre se intersecteaza… nul gasesc pe acel care ar perge alaturi… in aceiasi directie… suntem vanturatici… unde-i el? Acel care ar merge cu mine pana la urma, sau sa-mi sufle din spate dindu-mi forta si mai multa sa ajung unde mi-am dorit, sau un vant care m-ar lasa sa-l urmez… sai urmez visul… aceasta mi-o doresc cu adevarat? Hmmm nu, cred…. Vreau libertate, si acuma dispun de aceasta libertate, sunt independent… caut, invat, cercetez, ma acomodez…imi place singuratatea… suna egoist? La ora actuala… nu mi-o doresc dar imi sacrific minutele pretioase spre realizarea visului, depunindu-mi ultimele forte , fiind atat de vulnerabil… lipsit de stabilitate, foarte si foarte schimbator ar fi o adevarata incercare, poate chiar tortura pentru acel cineva care mi-ar alina sufletul singuratic ca sa-mi fie aproape… si fara nici o speranta ca ii voi mai fi alaturi si maine… maine poate sunt fortata sa rastorn munti? Sa ma bag ca un sfredel in adancul pamantului, sa dispar, sa zbor, san u ma mai intorc…. De ce sa ma simt atasata de cineva acum cand nu m-am stabilit, cand nu stiu unde imi voi tine calea maine… sau azi, poate in urmatoarea clipa…. Iubesc frumosul, il admir… atipesc in zori de zi cand vad soarele parasind culcusul sau , padurea deasa… sau din adincurile oceanului… lasand culorile curcubeului sa joace in apa… stropii de apa adusi de valuri si aruncari spre pietrele de la litoral sund niste diamante sclipitoare ce te orbesc, eu netezesc usurel atunci crestele valurilor, dar sunt linistit de tot… admir frumosul…. Devin romantic, incep a visa… vreau sa zbor sa ating soarele…. Dar ma tem sa nu-l sperii sis a-l fac sa se ascunda dupa norii intunecosi…. Care aduc ploi… deci stau linistit si imi rasfoiesc gandurile… si incep si eu sa ma joc , sa misc cate o frunza usurel, pieptan firele lungi si matasoase de iarba… netezesc usurel oglinda apei…. O increstez putin, formez valuri usurele… sunt o adiere usoara…. Devin o parte a frumosului… creez si eu , incerc sa contribui cum pot….