Ma regasesc cu ani in urma, eu copilita de 18 ani, micuta si naiva o fetiscana de la tara , unde lumea e invatata sa munceasca greu si sa primeasca putin, unde oamenii se intilneau de sarbatori si isi prezentau calitatile sale ospitaliere cu iscusinta innascuta, unde lumea era atit de "adevarata" si simpla... ma duc la studii la Chisinau si imi mai pierd din naivitate, un mare efect a avut faptul ca am studiat la Psihologie.
Cuvintele profesorului imi mai suna si acum in memorie... ca o amenintare mai mult... " la psihologie vin de obicei cei care au "probleme" sau care o sa le "obtina" pe viitor( caci inteleging cite defecte are o persoana de la prima vedere , prin observarea limbajului nonverbal, infatisare si alte trasaturi practic iti vorbesc multe, ceea ce o face foarte si foarte complicat pentru psihologi sa creeze o relatie puternica). Am fugit de acolo, dar totusi spiritul de observare mi-a ramas... Pe atunci ma captiva mult sa petrec ore in sir in parcul central incercind sa creez portrete psihologice ale trecatorilor, petreceam timpul la micul "Arbat" unde erau afisate expozitii de-ale pictorilor, faceam portrete psihologice ale artistilor bazindu-ma pe ceea ce picteaza, si intradevar vedeam multe similaritati, multe semne, care aratau careva trauma, trairi psihologice, disbalanta emotionala, problemele autorului cu incadrarea in societatea, solitudinea etc... puteam citi pe atunci deja printre rinduri..
Uite de invatat am invatat cum sa observ aceste lucruri, insa nu stiam atunci cum acesta imi vor avea o careva influenta asupra mea... deci vad si acum multe prin prejur, si sincer .... mai bine nu stiam, si nu putem vedea aceste lucruri... Stie cineva cum asi putea sa tin acest "ochi de observare" inchis? In trenurile din New York sunt atitea de observat, toate categoriile, poti sa-i clasifici practic pe toti, orice carte de dereglari psihologice si-ar gasi aici exemplare concrete care se pot servi drept o comoara petru orice expert "fanat" care traieste pentru faptul de a se rascoli prin "mintile oamenilor" si "rufele lor murdare". In fine, eu gasesc mai mult si mai mult complicat faptul de a ignora acestea, imi vine greu sa continui convorbirea atunci cind toate "micile semnaluri" imi indica ca persoana nu e cinstita.. sau are intentii proaste... In fine , sunt doar niste chestii care mai mult sau mai putin ma ajuta in viata, un singur lucru asi vrea sa invat sa pot sa-mi blochez acest "spirit" cind nu vreau sa-mi "umplu ladita cu gunoi" ... chiar daca citesc o carte in tren oricum imi bizie in ureche felurite "minciuni" inventate si mai rau e faptul ca ii "aud" pre toti indiferent in ce limba vorbesc...
E captivant totusi, simti cum traiesti intr-o lume falsa, unde toti si toate poarta o masca... dezamagire.. Cit de mult mi-asi dori totul sa fi ramas, pur si inocent asa ca atunci in copilarie...
