Saturday, December 29, 2012

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Nascuti din intuneric.....

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Nascuti din intuneric.....: Intunericul naste lumina…. Exact asa si cei ce se nasc in intuneric vor tinde mereu spre soare… si acea groapa intunecoasa plina de sobo...

Nascuti din intuneric.....

Intunericul naste lumina…. Exact asa si cei ce se nasc in intuneric vor tinde mereu spre soare… si acea groapa intunecoasa plina de sobolani grosolani, te inspaimanta te lasa sa crezi ca e un cosmar, ca o astfel de realitate nu exista… dar ea exista, realitatea pe care o mai traiesc anca cei ce mai sunt acolo de unde imi trag radacinile… O ceata groasa asternuta asupra acelui taram, o ceata create din minciuni promisiuni false si amenintari inspaimantatore, te strapunge pana la os si fire … un rece iti trece prin artere… incerci sa cauti o bucatica curata prin mizeria din jurul tau, sa-ti alimentezi copilul…. Si nu gasesti… e practic imposibil sa curati un lac cu apa statatoare de ani, cu apa putreda care nu mai are nici o faima, nici o valoare ci doar raspandeste vapori plin de un miros otravitor….sau de a te atrage in adincurile namolului putred si plin de o dohoare… nu poti curati acea apa prin adaugarea apei pure in aceasta mlastina, mocirla de veac… apa pura trebuia sa aiba cursul sau sa lupte paralel , sa lase mocirla sa se usuce , sa dispara si dupa aia sa-I ocupe locul…. Sa o ia intr-o directie diferita poate… ca dupa cate se vede “lupta cu saracia” tot mai continua , de 20 de ani déjà asta vor ei sa ne faca sa credem, ca ei tot mai lupta anca, ne face credem in Victoria lor…. Oare lupta impotriva “rusofonilor” sau a altor minoritati sociale homosexualilor sau a celor care poarta o alta credinta in inimile lor v-a delimita toate problemele din tara? Aceasta nici nu o putem considera o lupta adevarata ,e un joc politic, o manipulare… O tactica “Comunistica” care o folosesc si “Democratii” de azi , oare sunt ei democrati asa cum se prezinta de a fi? Doar numele il poarta… sistemul Comunist tot mai functioneaza inca…. Au inceput cu represiile sale , prin deportari in masa a intelectualilor fiindca ei erau acei care luptau pentru o “curatenie” in societate, ei alimentau cultura cu intelepciunea lor, ei erau acei care purtau influenta in societate ei: preotii, profesorii, oamenii de stiinta, medicii ei erau acei care aveau puterea de a nu lasa “gunoiul” sa se acumuleze…. Ei au fost nimiciti… acum ei si-au gasit un alt dusman… nu prea pot eu intelege cum ar putea aceasta lupta cu homosexualii sau “rusii” din Moldova sa duca la o imbunatatire a situatiei sociale, economice sau politice… O sa va ajute derusificarea sa apelati la “Romania”, chiar doriti aceasta? De ce ati mai luptat pentru independenta atunci? Oare Romania ne vrea? Nu inghititi tot ce vi se arunca!! Fiti mai selectivi…. Ganditi… Judecati… Cantariti pro si contra tot ce vi se spune, in presa, televisiune, radio…. Putine surse au mai ramas nepatate si neinfluentate de “ monstruosul Comunism”, eu personal citesc sursele nounascute care se pare ca sunt putin mai liberale in ceea ce scriu si imi mai alimentez gandurile cu idei noi… Nu am puterea sau dorinta sa va influentez cu ideile pe care le gasesc…. Cautati voi singuri adevarul, credeti-ma putin adevar dar se mai strecoara inca… cautati-l!!! Invatati sa separati minciuna de adevar sau semiadevar, invatati sa cititi printer randuri!!! Avem nevoie de un curs de gandire nou, metodele vechi ne-au adus unde ne-au adus si nici o sansa ca continuand cu aceleasi ritmuri in aceeasi directie va aduce la vreo schimbare spre bine!!!

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Me, MY Muse and I !!!!

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Me, MY Muse and I !!!!: ME , MY MUSE AND I …. EU, MUZA-MI SI EU DIN NOU….. Imi striga sufletul blestemat in spasme de durere acuta… mi s-a epuizat imunitatea si...

Me, MY Muse and I !!!!

ME , MY MUSE AND I …. EU, MUZA-MI SI EU DIN NOU….. Imi striga sufletul blestemat in spasme de durere acuta… mi s-a epuizat imunitatea si rezistenta pe care am mostenit-o , nu credeam niciodata ca suferinta poate deveni atat de insuportabila… ma usuc de dorul de casa, casa parinteasca… cat de dulce suna… acolo ma regasesc in visuri, trezindu-ma scaldata in sudoare si cu o rasuflare foarte agitata , caci de “foamea” si de “setea” aromei aerului de-acasa, in vis, furam cu gura plina ca sa-mi potolesc setea: Asa prin vis cutreiarand- Vad locuri, gust din vin , din miere Ascult colindul la fereastra… plang- Tinind o carte-n maini… La gura sobei ramanand, si iar tacere… Asa in vis strapunsa de singuratate , Incerc sa regasesc vreo clipa de unicitate, Si nu gasesc nimic… Exceptie fiind o mica nota-n plic… Pustiu in jur, toti se grabesc… Ii vad pe toti , ei orbi fiind ma ocolesc.. Va scriu si plec ca timpu-I scump, Nu pot sa stau nici cat un bumb… N-a mai ramas nimic, Si nota cea din plic… Ramasa devalorizata- E doar o pata si atat…. Si astai tot, eu plec … Acum “good bye” va zic… Calatoriile le repet cu o frecventa constanta, incerc sa gasesc in trecutul abandonat ceva ce m-ar reprezinta , si nu gasesc nimic... anume cand memoria ma lasa sa calatoresc acolo de unde mi s-a inceput a inchega personalitatea…ma lasa sa plec acasa , inteleg ca din momentul in care am plecat am lasat copilaria acolo… si privirea ce s-a pastrat in poze e o dovada ca am fost o copilita… e un semn, un punct de sprijin pentru o convingere mai efectiva ca ca timpul nu m-a lasat neatinsa de aripa sa… Totul poarta amintiri si voloare de nepretuit… Si acum asa isolati de tot ce mi se oferea candva , m-a simt intemnitata fiind la libertate… doar gandurile imi sunt libere, gandul imi zboara mereu peste mari si oceane, isi gaseste adapostul acolo unde a invatat sa “zboare”… il invidiezi, imi doresc si eu sa fiu un gand cateodata, sa pot zbura oriunde mi-as dori… sa apar si sa dispar… sa ma las uitata usor… fara a lasa urme, sentimente… fara a deveni atasata de un stapan sau altul… sa las pe cineva atasat de farmecul meu… sa invadez mintile oamenilor, sa le dirijez actiunile… Mi-as fi dorit sa devin un desteptator , sa-I trezesc pe toti sa vada realitatea asa cum o vad eu… Cautare naprasnica… ma gasesc intr-o stare de “ratacire” in cautarea “diamantelor” in intunericul orbului… Cum sa intelegi ca e un diamant si nu o falsa imitare?… oare mai exista diamante? Daca nu esti profesionist, sau poate nu ai avut ocazia sa-ti lasi privirea ratacita in frumusetea splendida si fantasmatica a acestui.. lasand-o ratacita prin puritatea-I limpede care reflecta cu cele mai fine linii luminile cazute pe muchiile lui… sa vezi cum joaca lumina cu culorile si te vrajeste cu farmecul sau… De multe ori ma strapunge un sentiment de dezamagire, ce ar putea fi mai destructiv pentru un suflet sensibil, visator.. decat deprimarea sau distrugerea visurilor... e un sentiment de durere in suflet, atunci mori… inima ta mai bate , rasuflarea iti mai invadeaza corpul lipsit de “viata” si iti mai ofera sanse nenumarate de a aspira din nou… de a te ridica de la fundul prapastiei reci si intunecoase imbibata cu un miros de lenevie… dar “TU” esti mort, nu mai esti in stare sa sesizezi frumosul, nu mai stii ce e frumos… credinta a devenit faramituri si darimituri de sticla care a incercat sa se prezinte diamante… aruncate peste tot… incerci sa te regasesti din nou, incepe o reconstructie, iti strangi piesele de jos, le lipesti una de alta asa cum te pricepi si in dependenta de cat de bun esti la construit…te reconstruiesti si intelegi ca nu mai esti acela care ai fost , ai pierdut din forta sau din potriva ai devenit mai puternic…. si dupa aia din inima impreuna cu fluxul nou de sange pornesc impulsuri spre creier, da anume din inima vin cele mai pure si mai curate intentii, dupa ce sunt analizate si capata mai mult sens atunci primesti acel impuls de a te ridica si esti pregatit pentru a lupta din nou…. Imi scriu gandurile , nu-mi place sa aruc vorbe in vant, am zis ca ma dedic scrisului…. Nu ma pricep deloc in acest domeniu, nu stiu cum sa construiesc acest pod de la inima mea spre alte inimi, cum sa fac aceasta conexiune… gandurile imi sunt haotice, cum sa le fac sa curga intr-o directie? Devine tot mai dificil din ce in ce sa-ti mentii cursul gandului curat, puritatea sufleteasca, trupeasca si cea mintala intr-o lume invadata de atata murdarie… e murdarie peste tot si cel mai groaznic si inspaimantator e faptul ca noi devenim jertfe, devenim dependenti de aceste oferte impachetate si mascate atat de bine pentru a deveni o “surprindere” cat mai atragatoare si mai captivanta, asa devenim sclavi…. Nici nu mai observam ca ne lasam timpul pretios sa fie furat de emisiunile televizate din ce in ce mai mult, ne lasam influentati de publicitate… cautam raspunsurile la toate intrebarile pe net, suntem in epoca cand intrebam Google unde e ciorapul pe care l-am pierdut… obisnuiam sa o intreb pe mama si daca ea nu era in stare sa-mi dea un raspuns imi indica sursa cea mai potrivita… acum Increderea o punem in mainile hotilor, din momentul care eu ti-au furat increderea au devenit stapanii tai, iti pot manipula alegerea pe care ii vei face-o maine, ce brand de haine vei purta, parfum , unde te vei alimenta, ce muzica asculti, ei iti vor vinde tot… Mintea iti va deveni prisonier, tu nu vei mai cunoaste diferenta daca ideile sunt ale tale sau te-ai lasat influentat… Chiar mii frica sa devin prisonierul lor, vreau sa gandesc liber… unde sunt acei visatori? La ce mai poti visa acum? Unicul lucru la care mai viseaza fratii mei acum sunt niste foite murdare cu iz de droguri , alcool parfumuri scumpe ale femeilor usuratice..si un procent mic cu miros de sudoare… Putini mai viseaza la libertate, si multi cred ca nu ar sti ce sa faca cu ea daca o capata… libertatea de a gandi, de ati exprima gandurile, de ati vorbi limba mamei sau al tatalui fara unele prejudicii, pentru a fi in stare de ati alege singur pe cine sa iubesti, pentru a fi instare sa mai crezi in Dumnezeu si in miracolul salvarii, sa fii in stare sa-ti creezi personalitatea in conformitate cu necesitatile, cerintele si aspiratiile individuale…. Sa fii in stare sa citesti carti care iti deschid usile spre adevar ci nu variantele tiparite in favoare si proslavirea guvernarii corupte si pline de minciuni.... Si lumea nici nu m-ai viseaza la libertate fiinca Ei te fac sa crezi ca o ai, ei iti vorbesc in fiecare zi despre libertatea cuvantului, presei libertatea fiecarui de a fi EL insusi de a fi integru si individ… Ba da, cum sa nu fie exact asa cum se vorbeste, ai incercat vre-o data sa-ti lasi gandul sa zboare fara limite? Uite atunci gandul a capatat o libertate , poti actiona la fel? Nu! De ce nu tinde lumea la libertatea adevarata… la libertatea gandurilor si actiunilor…? fiindca ea “nu este interzisa” ei iti zic ca o ai si noi nu mai cerem,ramanem orbi si ii credem…. Suntem prisonieri, atata timp cat ne este dictat la scoala din ce surse sa citim sis a ne informam, de multe ori sunt surse corupte, pentru a creea o sociatate oarba… o turma care sa-I urmeze, care ar crede tot ce li se arunca in fata… atata timp cat ti se dicteaza ce limba sa vorbesti, pe cine sa iubesti… cu ce sa te alimentezi, fie la nivel intellectual sau biologic… atata timp vei ramane intemnitat. Cati dintre voi ati reusit sa va indepliniti visurile, cati dintre voi mai stiu sa viseze cu adevarat, visatorul din mine a ramas inadusit de gandirea rationala, si orice vis ramanea cu aripa-I franta, da poate imi puneam si eu aspitatii si scopuri prea greu de atins… dar aceasta imi doream… imi doream sa fiu diferita de toti ceilalti… si daca unii din voi, din cei care ma-ti cunoscut personal daca ati sti la ce am visat … cred ca ati crede ca nu m-ati cunoscut totusi… da am avut vise indraznate , dar le-am lasat sa moara… acum simt ca-mi urla sufletul in cautarea-mi , fiinca anume acel EU era atat de profund si atat de plin de viata ca-mi parea ca altfel nici nu exista… am preluat alte cursuri… alte valuri ma-u departat de malurile imaginatiei mele… si acuma imi plange sufletul… rana nu va mai fi vindecata… asa mor talentele, moare sau nu se naste niciodata arta , fiinca e inadusita de “mic copil” e mare riscul neacceptarii de public, e la fel de mare riscul de a fi criticat, si ai sanse de a fi neinteles, respins sau luat in dezradere… un suflet ratacit ar putea sa zica, vai asta e genial, pe cand altul va gasi opera ta o irosire de “timp si spatiu” pe rafturile prafuite cu ceilalti care nu au reusit sa-si cladeasca o temelie mai puternica… Racneste sufletul de durerea care ma strapunge pana la os… imi ineaca gandurile in sangele care se strecoara in continuu din acea rana… lasa o pata cu un colorit specific, imi poti citi durerea printre randuri, nu caut mila sau compasiiunea… imi caut sufletul ratacit… ma regasesc a fi cu un inceput “sadist” ma regasesc a fi o tortura si eu singura mi-am creat durerea… mi-am taiat creanga de sub mine, mi-am frant acel picior care era “talentul” poate, nu era talentul propriu zis, dar avea toate sansele sa devie unul dupa o slefuire… il mai reintorc? Nu!!! Cred ca nici eu nu am crezut in puterile mele atunci, copil mic care nu putea vedea ce se intampla la inaltimi, care isi dorea sa zboare dar ii trebuia doar un mic impuls din exterior, si atunci cand critica nu mai aducea nimic decat distrugere… nimeni nu a mai zis… nu te lasa batuta, continue sa mergi inainte!!! Urasc decizia lasha… urasc ca m-am lasat cucerita de temptarea de a nu mai continua lupta…. Asa mor eroii fara a fi nascuti, mor ca fluturii in cocon fara a sti ce inseamna zborul, fara a-si lasa aripile mangaiate de caldura soarelui, fara a lasa roua sa culeaga praful asternut pe aripi, aducandu-ti o sensatie de curatenie, si de improspatare si invigorare… aducandu-I un nou flux de viata…

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...: Prisonierul la libertate… .. In umbra diminetii, nascandu-se lumina- Mi-aduce dor de casa, aceasta-I nostalgi...

Ganduri "rimate"...

Prisonierul la libertate… ..
In umbra diminetii, nascandu-se lumina- Mi-aduce dor de casa, aceasta-I nostalgia-mi Atunci cand vine ploaia, suvoaie peste mine Nu ma las doar udata, o simt cu os si fire… Cui sa-I povestesc durerea? Pe suflet ce-mi apasa…. Vorbind de dorul aprig de mama si de casa… Atunci cand nu e mai nimeni, Sa-mi inteleaga versul…. Copii ramasi pe drumuri … Prieteni cu nedreptul…. Aici ma simt straina, Nu-mi inteleg toti gandul… Nemaivorbit de suflet - De sentiment, iubire… Nici nu te poti increde, Sa nu fii judecat, Vorbit pe dupa spate … De cei ce nu au “cap” Vorbim limbi diferite , Venim din alte lumi, n-o sa le las veninul Sa-mi umble gandul pur… Asa o copilita, Venita din poveste , Vreau sa-mi traiesc povestea… Uitata de nedrepturi…. Aleg sa raman singur, Doar cu durerea mea…. Nu-mi trebuie tovarasi….. Ce nu stiu a visa… Raman prisonierul…. Inchis in acest templu…. Cu multi straini in juru-mi.. Putini ce-mi sint aproape… Asa si voi ramane…. Pana-mi gasesc amicul – Cu gandul ca si mine…. Saraca-I lumea asta…. Nu are ochi sa vada, Nu poate intelege…. Deschide-ti cate-o carte Sa va improspateze…. Aceasta-I hrana noastra.. De-aici ne-alimentam… E hrana pentru suflet, Si noi de ia uitam…. Sunt multi “flamanzi” pe lume Ce n-au gustat din miere… Cat dulce e si buna…. Ti-aduce invierea…. Sarac ramai pe veacuri , De nu-nveti a simti!!! Un simt profund poetic… Din inima venit…