Thursday, July 18, 2013

Prapastia la virf de munte...

.... 29 decembrie 2009, ajunul Revelionului 4:30 a.m e prea devreme pentru a judeca rational, dar intuitia nu doarme... ceva imi spune ca v-a fi o zi de memorat!!! ma pregatesc repejor si fuga la servici, daca puteam sa evit acest pas, l-asi fi evitat cu mare placere si cu o satisfactie inca si mai mare!!! Insa, viata in America nu iti da libertatea despre care se stirnesc "vorbe." Asa vrind- nevrind masina nu prea avea dorinta sa mi se subordoneze, insa intr-un final am convins-o in schimbul unei aventuri ce ne astepta in weekendul apropiat... Motivare "maxima" la servici de a (termina lucrul)de a vedea ca e ora 12..... si sa pot sa dau Fugaaaaa acasa!!! Acasa mai aveam careva pregatiri de facut..... Lucrind repede repejor, ca chiar credeam pe atunci inca ca daca "misc din (bucushoare)picioare" mai repede, mai repede o sa vie ora 12... N-a fost sa fie asa... in fine dupa ce mi-am eliberat excesul de energie emotiva, am decis sa incerc alt truc, si a mers bine!!! M-am imbolnavit brusc,gata eram- pe moarte nu alta!!! si m-au crezut... nu stiu cum m-au crezut ca nu aratam nici cel mai mic semn de boala de dimineata, si pin la un moment dat, intr-o secunda mi s-a facut fooooarte rau. Boala mea, si neputinta a durat exact pina am iesit dupa usaincaperii care se numea "my job".... Am simtit ca m-a asteapta o aventura indata ce am discutat cu un cineva, care a urcat special in virful muntelui sa-mi dea un telefon cu directiile si adresa, atunci am inteles ca cea mai mica neatentie din partea mea e practic egal cu a fi "misplaced" pe harta Statelor fara nici o legatura cu cei care deja erau ajunsi acolo si care mai puteau sa ma ajute cu directiile... "care-i adresa inca odata?" il bateam pe un careva Sergiu la cap, pe care nici nu il cunosteam pina atunci... in fine... "Da mai trimitemi si un text message cu adresa , da nu tii greu.... da mai spune-mi si pe litere.... " Cred ca el in gindul lui zicea: "Buna podoaba.... extrem de "down"... el nu a zis aceasta, dar asa am crezut eu ca i s-a creat impresia...Nah.. nici macar internet nu aveau acei din munti, mi s-a parut si adresa care mi-au dat-o stranie, dar in fine... nu era nici vorba de schimbare de planuri!!! hainele, laptopul, gps-ul niste nimicuri necesare pru calatorie au urcat cu mine in masina si , Plecareaaaaaaa..... uhaaaaa Ma regasesc undeva prin Philadelphia, si intr-un trafic de nestrapuns... nu puteam sa trec prin acest moment fara ca sa-l mentionez, deoarece si acest trafic e o parte din aventura-mi... Asa relaxata in trafic, fara nici un stress, raspundeam la 100 de milioane de telefoane si le raspundeam standard la toti ca "Nu, multumesc mult de invitatia sa sarbatoresc cu voi, dar eu deja sunt pe drum inspre muntele Pocono, din PA, si voi sarbatori intr-o companie de Moldoveni only, Patrioata nu alta.... De mindrie nu-mi gaseam locul... Si.... asa vorbind cu o a sutedemiilea persoana... BABATS... am facut una buna, care practic insemna sfirsitul caii mele!!! Accident rutier, eu l-am provocat, In trafic, cu viteza 5mph... UJASSSSS... gata , stiam ca daca vine politia, care in mod normal ar fi trebuit sa vie cu elicopterul caci traseul era de nestrabatut!!! Priehali, cum sar spune... sa-mi trag palme!!!! Ne oprim din mers... nu se miscau nici pina atunci niciunul (inafara de mine "gura casca")si imi iese un baietan in cale.... Accent , accent Rusesc.... eu prind la curaj, ii promit repoaratia masinei, i-am permis sa faca poze la asigurarea mea, id-ul meu, iam dat si numar de telefon si adresa de acasa... si poza mea eram gata sa-i dau, numai sa mergem undeva si sa nu dormim pe highway in ajun de sarbatoare.... El, de fapt a zis ca e doar o zgirietura si ar fi fost fine, dar ma rog a avut o mofturoasa linga dinsul care stia ca in America sunt legi si se respecta, nah... ma rog, ce sa-i faci cu naivitatea divina a bovinelor.... Vad muntiii, ii aud, ii simt... Ma vad aproape ajunsa... GPS-ul cind mai mergea cind nu mai avea semnal, telefonul era (mort in papusoi) de o haba buna de vreme... dupa cite vazuse-m mai aveam 5 minute si ajung.... Frig, ger , zapada, drumuri aiuratice prin munti.... care in 5 minute exact m-au adus "nowhere". Imi parea mai mult ca un lot de parcare, putina lumina... si zapada se asternea mai mult si mai mult fara nici o grija.....Am iesit din masina, ca acolo daca il credeam pe navigatorul meu imi era destinatia.... Ies din masina si ma duc sa investighez prinprejurime.... Nah... disperata ma apuc a batea la ferestre, nici nu se merita sa mentionez ca oamenii practic ma intilneau cu pusca indreptata in ochiu-mi.... dar s-a gasit si unul mai destept care stia unde trebuie sa ajung. Asa am crezut eu, ca stia fiindca mi s-a parut cea mai scurta cale in comparatie cu cei lalti adviseri care imi ziceau ca in general ma gasesc in regiunea gresita... ma decid sa-l cred pe asta cu directiile din apropiere, ca Gps-UL era pe moarte si nu puteam sa-l reincarc in masina, ca avea mofturi masina mea.... Merg putin si prima dreapa, ma adus direct, pe un ulicioara de aceia spiralizata... direct la marginea unei prapastii... si daca mi se mai luneca masina inca un centimetru... ajungeam direct in riu.... Nah... M-am oprit... am rasuflat... acum trebuie sa gasesc o modalitate sa ies de acolo.... drumul la vale era foarte abrupt... Am zis amin si "v posledij raz kupayusi".... ca de dat in reversa pe ghetus si pe drum spiralat trebuie sa fie dotat bine sa o faci.... Imi iau inima in dinti, si depun primul efort... am ajuns cu mare greu la mijlocul caii, miros de cauciuc care se topea de atita fortare... la mijloc era putin mai maricica distanta... am intors masina mai cu fata un pic la deal, ca sa nu mai dau in reversa... insa intoarsa asa intrucit blocam drumul la mijloc , intoarsa nici in sus nici in jos, masina a mai scos citeva zgomote urite care mau facut sa inteleg ca trebuie sa o las in pace, ori exploadeaza.... Am iesit la o plimbare, ce-mi mai raminea? am sperat ca sunt aproape de locul destinatiei mele... si merging asa ajung la o a doua dreapta, si intru acolo... Happiness de nedescris cind am vazut masini cu placute din "Illinois"(care nu stie, aceasta e statul unde Moldovenii primesc Drivers License American), aste imi erau molovenii, eram convinsa.... doream sa sarut masinutele alea atit de dragute de acolo.... si nu imi mai raminea nici macar un dubiu cind ia-m vazut pe vreo 14 persoane alerging la vale din virful muntelui.... cu chicite, si risete, si fel de fel de sunete "moldovenesti"... tipic... Mau scos de acolo , ca moldovenii is priceputi, si fortsosi.... Dar eu m-am ales cu o aventura pe viata, si memorii de neuitat!!!!

Saturday, May 25, 2013

Four Two - 42nd STREET!: Made in Moldova, with Love.....

Four Two - 42nd STREET!: Made in Moldova, with Love.....: Gindurile se strecoara cite unul prin prisma evenimentelor recente cu o viteza extrem de rapida, se incetinesc putin atunci cind apare cite ...

Made in Moldova, with Love.....

Gindurile se strecoara cite unul prin prisma evenimentelor recente cu o viteza extrem de rapida, se incetinesc putin atunci cind apare cite unul atit de amar intr-ucit nu poti resista temptarea si te intinzi lenos catre un "Ferrero ROND NOIR"... Atunci te gindesti, ce dulce e totusi viata... Apoi,gindul ca barbatii Italieni nu sunt buni pentru o relatie delunga duarata ii ea locul gindului precedent... dar lectia a fost studiata. Si daca nu vreai drama in viata sa nu te mai legi cu Americanii Italieni ce privesc si se inspira din "Jersey Shore", cum ai putea sa-i crezi... In fine, stiu bine acum ca voi fugi ca "dracul de tamiie". Ca ei sunt acei ce sunt buni de nimic dar te fac pe tine sa te simti inferioara din contra...Nici nu se discuta "sef mare a unei echipe de curve drogate..." Ciocolata e buna.... ma uit repejor unde a fost fabricata caci denumirea suna prea "Italiana"... si fericirea e si mai mare cind vad pe cutie "made in the USA", poate ca devin patriot? ce o fi asta? Ma mai gindesc putin si realizez ca chiar daca era ciocolata Italiana, oricum nu ma lasam usor de ea, ciocolata e pacat sa o discriminam... Chiar cred eu ca e pacat mare ... Nu, chiar nu vreau sa ma adincesc in de astea... Si asa gindurile astea ce sau multiplicat se lovesc unul de altul...Nu mai adaug ca sa nu exploadeze... o las asa usurel, ma gindesc la lucruri care sunt si asa evidente... naiba sa ma ia ca gindurile astea imi fura din timp numai... Timpul pe care puteam sa-l petrec acum la un bar, o bautura - doua si dansuri "do upadu"... unde ai toata snansele sa intilnesti un "George from Georgia" si intr-un moment te faci treaz si incerci sa te faci invizibil cat mai rapid posibil... Si gindul acesta e "deleted"... mai bine acasa, cu cutia de "Ferrero" linga mine... Asi citi cite ceva, dar ma gindesc la ultimele opere pe care le citisem saptamina trecuta si ma gindesc ca Moldovenii sunt toti "Eminescu". Toti stiu a scrie, si medicii inclusiv fac " examinare globala" a pacientilor, si ii trateaza cu flori de musetel de toate durerile pe care ii au.... "dupa ce ii mai trateaza si preotul cu flori de busuioc" ca sa-i mai cuminteasca... ma gindesc la variatiile limbii "Moldovenesti"... mi-am amintit ca un "profesionist" roman mi-a zis ca el e specializat in accentul moldovenesc... si el insasi a realizat ca daca noi Moldovenii vorbim aceeasi limba cu el "Romana" atunci el-lingvist fiind, "specializat in accentul moldovenesc" nu-si cunoaste limba... Cum putea intelege Romanul ca "pepenele" la Moldoveni e "castravete", si "TROSCOTUL" e planta medicinala... de unde sa cunoasca romananul limba "Romana cu accent Moldovenesc"... Imi parea si mie rau de el, ca a trecut printr-un cosmar,sarmanul de el... crezind ca nu va mai fi in stare sa-si cistige piinea, ca Romana vorbita de Moldoveni il lasa speachless.... Si gindu-mi zboara la zilele simpla de la tara, vara la cimpurile impaienjenite cu "troscot" moldovenesc... si ierni geroase si inzapezite... imi aparuse atunci un gind filosofic cind m-am lunecat iarna cu o caldare de apa venind de la fintina... cand am rasturnat apa peste mine... ma gindeam... cam ca un "Archimedes" intuchipat intr-un chip de "Eu" de pe atunci: "Sau eu is izghita or nu-mi merge in viata...." era evident ca eram "izghita" si "zbintuita"... de felul meu. Si asa nestatornica si izbita am ramas...in special dupa ce imi dai ciocolata sau cafea... On that note "Life is Beautiful...."

Saturday, April 6, 2013

Veniti, Intrati... Intrati si cumparati... Avem di tati...

Apilie 4, 2013... Brigton Beach.. Ies din tren si sunt inimpinata de "Malenkaya Odessa" Aud indata... - Kupi telefon!(cumpara telefon!)o voce de dobitoc beat.. intorc privirea si intradevar... vad o mutra de betivan cronic... asta care bea si nu se trezeste niciodata... in mina tine un telefon de acelea de pe "vremea de razboi" , sa nu credeti cumva ca era mobil .... telefon de-acela cum avea bunica mea, numai ca era de culoare comunistica" un rosu aprins al bunicei mele era negru... cu rotita de aceea la mijloc, pe care o roteai cu ajutorul degetul in dependenta ce numar doreai sa formezi... In fine, faptul ca acest "dobitoc" incerca sa vinda acesta aparat te timpurile cind lumea incepe a alerga dupa IPhone 5 indata dupa ce si-au luat IPhone 4, m-a facut putin curioasa... Trebuie sa ai talent mare sa faci o astfel de vinzare... El , insistent... cu careva calitati de "salesperson" intuitive dirijate de dorinta puternica de a simti gustul de "durman" ... ca nu cumva sa i se evaporeze "fericirea" din cap si sa se gaseasca trezit in viata reala... prins asa pe neasteptate, fara casa, masa, lucru etc...drep in mijlocul drumului, cu telefonul in mina, inactat in "flip-flops" pe vreme rece de primavara devreme... In fine , sunt foarte curioasa sa vad la ce recurge un betivan ca sa-ti satisfaca setea... Il aud iarasi: -Kupi telefon... aproape cu o voce jalnica... Il vede pe un barbat trecind pe alaturea... care pare si el sa fi avut ceva radacini slavone... - Kupi telefonnnn......si-l urmeaza pe bietul din urma , insistent..... pentru acela ar suna mai bine daca i=ar propune cineva sa cumpere un elefant in loc.... Asta vazind ca nu poate sa-l convinga recurge la altceva -Kupi Telefon.... A denighi vmeste propiem.... Sincer sa va zic ,am ramas impresionata... Omul are talent... Talentul cum se mai zice- Nu poti sa-l beai.... Daca ar fi putut l-ar fi baut demult.... P.S.Blog dedicat hotilor, dobitoci ce au invadat casa parintilor mei... "Sa nu uitati sa ridicati un pahar si pentru succesul meu, sanatatea mamei mele si sufletul tatalui meu care a muncit extrem de greu ca sa obtina ceea ce a obtinut..."

Friday, March 29, 2013

DEZAMAGIRE.....

.....INIMI RECI... SUFLETE PIERDUTE... MINTI LIMPEZI... GINDURI RATACITE, LUME GRABITA... GOANA NAPRASNICA, SCOPURI CONFUSE, IDEI FURATE, VISE NEREALIZATE, VIETI STRAINE, EMOTII FALSE, ACTIUNI PROASTE... AMINTIRI DULCI, CITEODATA POATE... REGRETE MULTE... PRIVIRI OARBE, TALENTE PIERDUTE... DEPARTE DE IDEALURI, DEPARTE DE PERFECT... NOROI SI MUCEGAIURI... LA CE TE MAI ASTEPTI?? MENTALITATE "PROASTA" , NICI NU STIU CUM SA-I ZIC.... UN TRAI- DESERT, NAPRASNIC... CE TINDE LA "NIMIC" CE E LA VOI FRUMOSUL? CUNOASTETI CEVA SFINT? MAI STITI OARE DE CARTE? DE CLASICII-NVERZITI? CE S-AU INVERZIT DE CIUDA, DE SCIRBA SI AMAR.... CA NU MAI E NICIUNUL, SA GUSTE DIN A LOR DAR... CINE LE VA URMA CALEA? VRE-O UNUL CURAJOS? AS VREA SA CRED IN BINE, IN LUMEA ASTA TRISTA, LIPSITA DE PROGRESS... SI EU IMI PIERD SPERANTA... CU SUFLETU-N REGRET.. ADORM CA O COPILA, NU VREAU SA MA IMPLIC.. NICI NU VREAU SA I-AU PARTE, LUPTIND PENTR-UN NIMIC... SE LASA TRASI CU TOTI ORBITI IN ACEST VAL... FARA SA REALIZEZE CA NU SE DUC "LA DEAL"...

Thursday, March 28, 2013

Four Two - 42nd STREET!: Ajutor!!! Exploadeaza creierii....

Four Two - 42nd STREET!: Ajutor!!! Exploadeaza creierii....: In urma analizei lucrului cu "zemleashii" mei ma framinta citeva intrebari: 1)Cine ii invata pe copiii de azi in Moldova? Mai su...

Ajutor!!! Exploadeaza creierii....

In urma analizei lucrului cu "zemleashii" mei ma framinta citeva intrebari: 1)Cine ii invata pe copiii de azi in Moldova? Mai sunt profesori? Mai sunt scoli? Analizind capodoperele unor "invatati" contemporani, rasariti din Moldova - tara "minunilor", ma intreb cine-i invata Chiar nu cred ca , profesorii care "m-au instruit" pe astia din generatia mea ar ramine indiferenti sa vada "mucegaiul" fara nici o interventie... De ce folosesc expresia " mi se batea inima ca la peste" .... ce inseamna aceasta? cine i-a invatat aceasta comparatie? Inima la peste bate repede? Incet? Unde sa caut raspunsul la aceasta intrebare? In cartea de biologie, la capitolul " pesti" sau poate e o figura literara? Cunoaste cineva vre-un classic care a folosit acesta comparatie? Vreau sa stiu raspunsul, cineva explicati-mi... ca parca simt ca nu prea vorbim in aceeasi limba... Alt exemplu care nu mi-a fost clar : " am mers sa vizitez parintii, care erau invalizi vii..." Bine, aici chiar nu prea mi-i clar.... Ce fel de exprimare e aceasta? Invalizi vii??? Cine-i invata sa vorbeasca la telefon? De ce nu cunosc reguli simple? Parca au toti mobile inca de la virsta de 5 ani... care-i problema? Aveti nevoie de manual? Instructiuni? De ce Moldovenii cred ca e ok sa ma sune la ora 7 dimineata sa ma intrebe la ce ora o sa fiu la oficiu 1.E ora 7 dimineata... 2. oficiul se deschide la ora 10... Cind suni primul lucru care il faci "prezinta-te", numarul 2. "Saluta-te" nu cu "noroc" sau "salut" sau "zdarova" Ca eu nu am pascut oile impreuna pe dealuri si nu am umblat pe la aceleasi "tusovshi" impreuna... -"Alio ... Alio ... Da eu cu un Consulitant Roman vreu sa graiesc?" ( pe cuvint de cinste nu inventez) -Da ,sigur puteti discuta cu un vorbitor de Romana, consultati nu avem... caci aici nimeni nu da consultatii..." - Da, asta am vrut... sa vorbesc cu cineva din Moldova!!! -Da cine suna? -Natalia...(nume inventat) - Natalia si mai cum? -Natalia .... (pauza) da eu am sunat ieri, si nu ma tineti minte??? - Cum sa nu, ca noi o singura Natalia avem aici... si de aceea stiu cu siguranta cu cine vorbesc... Da, mersi mult ca mi-ati improspatat memoria,Natalia... .... la scris compuneri, sunt foarte priceputi.... gata nu mai au posibilitate sa copie, sau sa caute pe internet instructiuni... aici trebuie sa foloseasca logica, sa puie creierii in miscare si sa-si expuie gindurile coerent si clar... No luck! numai "Macuh" in cap la ei...(ramasite de la semintele floarei soarelui ramase in urma presarii in procesul obtinerii uleiului)... Ginduri intortocheate, si propozitii deocheate, si expresii si exprimari "gogomanice si berbedeice"... Da, exact asa sunt.... Ce, ati facut timp de acesti 20-23 de ani pe care i-ati trait? Numai lipiti in fata computerului ati stat? Cu bautul? Cum, ati putut sa va lasati creierul mincat de mucegai? Sau e un gol imens, inauntru? Multe se explica si prin faptul ca multi moldoveni au avut cite 4-5 contuzii cerebrale... Dar eu personal cred ca ei au fost loviti puternic cu "cadelnita" preotului in timpul botezului... sau cazuti cu capu-n jos... Pot sa continui la infinit... O mindra vorbea cu mine la telefon intr-o zi pe cind copilita ei era prin preajma, la care "Frumoasa" scoate un racnet de acel de "Jita": -Du-te de aici, fa...Nu vezi ca mama fumeaza? De ce mama fumeaza pe cind copilul de 3 ani e prin preajma? imi explica cineva? De ce fumeaza cind suna un "local oficial"... Imi exploadeaza creierul de confuzie si inteleg ca inteleg tot mai putin si mai putin.... Chiar imi venise un dor nebun de Grisunea in una din zile pe cind eram la servici intr-o zi... Ca el era cam unical prin "perlele" sale intelectuale... acum sau mai inmultit... si chiar ma sperie acest fenomen....

Sunday, March 24, 2013

Eroul copilariei mele...

Batrinul si bunul cires de la bunica mea.... La copii neadecvati si eroii sunt asa putin altfel, mai diferiti de altii, "mai deoacheti"... Zilele lungi de iarna se parea ca nu vor mai avea sfirsit niciodata... troiene, zapezi.. toate acestea deveneau plictisitoare dupa o saptamine de zgihuiala pe dealuri "la sanius", la deal -la vale... Atunci incepeau visatul "la ciresi"... atunci se incepea nelinistea si nerabdarea. Il vedeam cum statea asa inalt si maret in fundul gradinii la bunici... departe de ochii lumii, ca nu cumva sa sara copii gardul, rupindu-i crengile atunci cind erau ciresele in toi,si darimind restul ce mai crestea in preajma... Statea si astepta si el sa vie primavara, nu stiu de fapt cine astepta mai mult- eu sau el... Ca sarmanul de el, stiu ca nu avea liniste si pace din momentul in care apareau ciresele si se faceau putin galbui-rozvioare, si pina ramineau doua sau trei sus in virf coapte -rascoapte de o culoare ca nici nu intelegeai ca e maro, cafenie sau neagra...si pe care nu le puteam ajunge... dar nici acele bobite de miere nu ramineau neobservate de grauri... care traiau in preajma eroului meu cind imi luam eu o pauza... Si imi aduc aminte cum imi zicea bunica , ada-mi si mie niste cirese cind te duci in gradina, sa vad si eu daca-s bune... Ca pentru mine era sarbatoare ce dura de la 2 pin la trei saptamini cind se coceau ciresele. Eu fuga - culeg o poala, doua si fuga inapoi sa o bucur pe buna mea... Ea a gusta una , mai lua una ... si eu asteptam sa vad bucuria in ochii ei, asa cum ma bucuram si eu de fructele "fermecate". Si Buna, asa cu un ton al vocii linistit si putin discurajat... "eh, apa... nu au nici un gust, parca-i iarba..."Eu... la rindul meu, copil de vreo 5, 6 ani ce stiam eu ce gust are iarba- ma duceam si gaseam vreo doua fire de iarba abia aparuta... dau sa gust , ca trebuia sa vad daca intr-adevar ciresile aveau acelasi gust... si dupa ce realizam ca gustul nu-i acelasi scuipam numai verde prin prejur, si credeam ca limba o sa-mi ramiie verde pe toata viata... speriata ma duceam la bunica: Buna, buna, Da tu ai mincat iarba vreodata? Ea ridea numai, vazindu-mi limba verde si nu-mi raspundea nimic... eu insa nu stiam, poate nu am gasit eu iarba ceea speciala cu gust de cirese.... In fine, vorbind despre soarta si viata eroica a batrinului cires e binevenit de mentionat ca a trait o viata lunga si plina de roade... a adus multa bucuria in viata mea si a multor alti copii, pe care-i aduceam eu acolo sa guste din farmec... dar a avut si de suferit sarmanul... intro primavara, o ciocanitoare, Cioc-Cioc , Cioc-Cioc ... pina a facut o gaura, norocul de ia ca nu era inca sezonul ciresilor ca nu o lasam eu sa-i cioacaneasca "trupul" pina ia ciugulit pina la inima.... dar biatul asa traia ....Dupa un timp , niste grauri(nu sunt sigura daca erau grauri sau alta specie) si-au facut casa acolo... aveau si cuib , si bebelusi pitigoieti, si flaminzi cu ciocurile galbene ... eu, stiam aceste lucruri, ca era ciresul meu si duceam eu observatii ce se intimpla... chiar intr-o zi am vrut sa izginesc pasarile de acolo , dar m-am razgindit, mi-a parut rau sa le fac vre-un rau... Dar ele singure s-au mutat de acolo la sfirsitul verii si nu sau mai intors inapoi... Insa eroul meu a obtinut un alt dusman, care ii era si prieten... Ploaia- ploaia ii aproviziona cu apa radacinile, dar ii provoca durere si il distrugea din interior, cind ii nimerea in gaura facuta de "cioc -cioc"... nici tricoul meu pe care l-am bagat acolo nu a ajutat mult, si cu lut am incercat sa tencuiesc gaura- nimic! Aww cita durere, il vedeam cum sufera, ciresele erau tot mai mici si mai putin "mustoase", frunzele de-asemenea mai mici si galbui... a ajuns peste vreo cinci ani sa se alimenteze doar prin scoarta.... era un gol imens inauntru.... Tatal meu era gata sa-l taie de citeva ori, insa eu cu lacrimi si isterici copilaresti nu puteam sa-l las sa o faca... el imi era prietenul, lui ii citeam povesti cind pazeam ciresele de atacurile graurilor flaminzi... stateam asa la umbra pe o paturica si citeam... el imi aducea bucuria in primavara, era o comoara pentru mine!!! Pina cind a cazut el singur intr-o zi... doborit de un vint puternic... a cazut ca un erou pe cimpul de munca... a cazut dar nu v-a fi uitat niciodata! cel mai dulce, cel mai drag, cel mai scump Erou al copilariei mele!!!

Friday, January 18, 2013

Observatii...

Ma regasesc cu ani in urma, eu copilita de 18 ani, micuta si naiva o fetiscana de la tara , unde lumea e invatata sa munceasca greu si sa primeasca putin, unde oamenii se intilneau de sarbatori si isi prezentau calitatile sale ospitaliere cu iscusinta innascuta, unde lumea era atit de "adevarata" si simpla... ma duc la studii la Chisinau si imi mai pierd din naivitate, un mare efect a avut faptul ca am studiat la Psihologie. Cuvintele profesorului imi mai suna si acum in memorie... ca o amenintare mai mult... " la psihologie vin de obicei cei care au "probleme" sau care o sa le "obtina" pe viitor( caci inteleging cite defecte are o persoana de la prima vedere , prin observarea limbajului nonverbal, infatisare si alte trasaturi practic iti vorbesc multe, ceea ce o face foarte si foarte complicat pentru psihologi sa creeze o relatie puternica). Am fugit de acolo, dar totusi spiritul de observare mi-a ramas... Pe atunci ma captiva mult sa petrec ore in sir in parcul central incercind sa creez portrete psihologice ale trecatorilor, petreceam timpul la micul "Arbat" unde erau afisate expozitii de-ale pictorilor, faceam portrete psihologice ale artistilor bazindu-ma pe ceea ce picteaza, si intradevar vedeam multe similaritati, multe semne, care aratau careva trauma, trairi psihologice, disbalanta emotionala, problemele autorului cu incadrarea in societatea, solitudinea etc... puteam citi pe atunci deja printre rinduri.. Uite de invatat am invatat cum sa observ aceste lucruri, insa nu stiam atunci cum acesta imi vor avea o careva influenta asupra mea... deci vad si acum multe prin prejur, si sincer .... mai bine nu stiam, si nu putem vedea aceste lucruri... Stie cineva cum asi putea sa tin acest "ochi de observare" inchis? In trenurile din New York sunt atitea de observat, toate categoriile, poti sa-i clasifici practic pe toti, orice carte de dereglari psihologice si-ar gasi aici exemplare concrete care se pot servi drept o comoara petru orice expert "fanat" care traieste pentru faptul de a se rascoli prin "mintile oamenilor" si "rufele lor murdare". In fine, eu gasesc mai mult si mai mult complicat faptul de a ignora acestea, imi vine greu sa continui convorbirea atunci cind toate "micile semnaluri" imi indica ca persoana nu e cinstita.. sau are intentii proaste... In fine , sunt doar niste chestii care mai mult sau mai putin ma ajuta in viata, un singur lucru asi vrea sa invat sa pot sa-mi blochez acest "spirit" cind nu vreau sa-mi "umplu ladita cu gunoi" ... chiar daca citesc o carte in tren oricum imi bizie in ureche felurite "minciuni" inventate si mai rau e faptul ca ii "aud" pre toti indiferent in ce limba vorbesc... E captivant totusi, simti cum traiesti intr-o lume falsa, unde toti si toate poarta o masca... dezamagire.. Cit de mult mi-asi dori totul sa fi ramas, pur si inocent asa ca atunci in copilarie...