Eu- Vintul.....

Sunt un vant….. sunt schimbator ca vantul…. Sunt tot atat de neastamparat… alerg… zbor… pana cad , cad , ma disolv fara urma, dispar…. Apar atunci cand nu ma astepti, te iau prin surprindere…. Te alin cu o adiere usoara…. Ma joc cu frunzele in toamna care cad alene la pamant, le arunc in sus, le las iarasi sa cada…. Si cand cred ele ca au ajuns la destinatie le ridic usurel, sau daca am mai multa forta le arunc spre nori…. Dansam impreuna dansul frunzelor din toamna.... dansam…. Eu suier usurel…. Las ramurelele copacilor sa ma ajute sa cant… ele fosnesc si scrancena…. E muzica… tu admiri dansul si melodia…. Admiri dansul fulgilor….. imi admiri adierile usoare intr-o zi insorita cand te sufoci lucrand pe campuri…. Eu iti sterg vaporii de sudoare de pe tine…. Iti misc camasa usurel ca sa te te simti mai bine, iti dau puteri si viata….. Sunt vantul usurel de primavara, cant impreuna cu apa…. Zapada topita face zgomot…. Curge usurel la vale, spala pietrele intalnite in cale… eu tot suier… asta stiu sa fac cu maiestrie…. Cantam impreuna, pasarile ne ajuta…. Multa forfota e pe dealuri…. Oamenii nu prea au timp sa se opreasca sa n e admire cantarea…. Alearga si ei zbuciumati, lucreaza pamantul… melodia noastra se pierde…. In zgomotul de masini si tractoare…. Si cand vreau totusi sa-I opresc pe toti din ceea ce fac, cand vreau sa fiu auzit, aduc ploi… aduc ploi puternice, atunci lumea se potoleste putin, se bucura si-l multumeste pe dumnezeu ca a adus ploaia…. Si eu cant cu ploaia…. Suntem vesnici…. Traim… suntem viata!!! Ii bucuram pe cei muritori, cei ce doar ce sunt adusi temporar , si pleaca atunci cand le expira termenul… pleaca fara urma… le aducem zambetul pe buze, sau tristete…. Ii inspir si le dam putere de viata… pentru un moment ii luminam… dar ei oricum pleaca… Sunt un vant puternic, revoltator, distrugator…. Aduc furtuni… mai smulg cate un copac care abia se mai clatina putin, care si-a depus toata putinta sa aduca roade pe parcursul deceniilor…. A subt sucurile din adincurile pamintului…. Ne-a bucurat cu umbrisul intro zi arida de vara…. Il smulg… il distrug…. Un nou nascut ii v-a ocupa locul…. O sa aduca si mai multe roade… si fructul ii v-a fi si mai dulce si mai succulent… eu l-a rindul meu , vant fiind…. Voi incerca sa-l evit cand imi domina caracterul zbuciumat si destrugator, si poate ii voi smulge cate un mar sau doua si le voi arunca la pamant ca sa-I usurez putin crengutele fragile, san u se rupa sub presiunea fructelor care se alimenteaza din inima pomului si devin mari si grele…. Devin o povara grea pentru copacelul micut… Sunt curios…. Bat la usi…. Le deschid, intru ….. cateodata le smulcesc cu putere…. Sunt insistent…. Daca nu e o usa… gasesc o crapatura… ma fac micut …. Intru …. Fara a fi invitat sau binevenit…. Intru oricum… Sunt incapatinat…. Sunt devotat…. Alerg si ma zbucium pana nu mai am puteri….. pana ma disolv si dispar…. Atunci folosesc timpul ca sa ma reconstruiesc din nou…. Atunci sunt clipele cand ma acufund in adancul oceanului…. Stau acolo la racoare si-mi caut un nou vis,imi place sa visez inaltimi,cerul si stelele,luna si soarele, universul…. Ma gandesc ce voi face cand ma v-oi naste din nou… imi vine un gandulet… mai stau putin asa linistit si gandul dispare…. Dar deja au aparut o mie de alte ganduri care i-au luat locul…. Idei…. Planuri… se contrazic, se lovesc cu capul, se lupta pana ramane doar unul singur, doar un singur “vis invingator”…. El imi da puteri, ma ridica de la fundul apei sau din gropile cele mai adanci si intunerici ale pamantului…. Ma arunca spre ceruri…. Iarasi am capatat aripi, iarasi zbor!!!... imi place sa ma gasesc la innaltimi mari… ating virfurile muntilor… ii netezesc si slefuiesc piatra … zbor… ating norii cu aripile…. Ma cobor pe pamant…. Sarut tsarina ca ea ma nascut si mi-a dat puteri….si iarasi o apuc cu cutreieratul….. sunt schimbator, am caracter diferit, am miros si colorit diferit imi schimb dispozitia foarte des…. Sunt capricios…. Rascolesc si aleg ce e bun din ce e mai bun, nu vreau resturi si ramasite…. Rastorn pietre daca e nevoie sau ma….ma stercor prin cele mai mici crapaturi si gaurele…. Ma simt bine ajuns acolo unde mi-a fost gandul…. Sunt ratacit… am avut un ascunzis…. Unde eram asteptat intotdeauna…. Am fost iubit si admirat… simteam ca parca aveam un pripon…. Alergam si cutreieram doar la lungimea lantului si tot acolo ma intorceam…. am lasat tot, am zburat pe partea opusa a globului, sunt departe,gindu-mi zboara si cutreiera cararile si drumurile unde am crescut, unde am devenit Eu, unde am lasat totul, am sperat ca voi gasi totul cum am lasat, gandul imi raspunde: “Nu!”.. Cel ce te-a indrumat, cel ce te-a protejat si aparat , care te-a iubit pana la ultima rasuflare nu mai e acolo…o sa mai reinvie asa cum o fac eu- vantul? Nu, nu mai are puteri , nici macar pentru o rasuflare nici macar pentru o bataie a inimii, el mi-a dat viata…. El nu mai exista, nu exista? Ba da !!!! il am in inima mea, ii port gandul intotdeauna, ma admira de sus, ma sustine in clipele grele… el imi zice sa zbor spre stele, el imi zice sa raman Eu si sa nu ma las schimbata de lumea asta corupta, lipsita de moravuri,principii, valori, credinta, el e icoana sufletului si steaua polara care ma dirijeaza si indica drumul atunci cand ma ratacesc,ma acufund cu capul in bezdna, nu ma pot regasi… ma uit spre cer, imi apare imaginea lui blinda in fata ochilor si el imi sopteste incetisor e sa fac, el imi reinprospateaza memoria daca uit sa fiu cine m-a invatat el sa fiu…. Nu visam la inaltimi mari atunci…. Invatam sa zbor si cai noi pentru a infrunta greutatile vietii…. Am rasfoit carti atunci…. Ma faceam intelept…. Mancam carti mai tarziu…. Mdaaa imi era pofta atunci, stiam ca raspunsul la multe intrebari e ascuns acolo undeva… pe la mijlocul urmatoarei carti?! Sau pe la sfarsit….. rasfoiam nerabdator…. Ma sufocam in dorinta de a invata… am cercetat…. Doream sa ma coving sis a fiu sigur ca sursa precedenta nu a fost una din scrierele la comanda care are drept scop tulbularea mintilor si a realitatii …. Am fost si sunt confuz si acum…. Tot mai caut drumul inca…. Doream clartate si transparenta…. Am invatat si de la oameni… am avut profesori buni…. Ii port pe toti cu mine: cant, dansez, desenez( imi place mult sa desenez pe nisip… si dupa aia le matur cu aripile din nou … ), alerg- fac sport, fac calcule, inventez, legile lui Newton si arhimede…. Pitagora…. Toti ei ma urmaresc…. Vorbesc…. Limba vantului e posibilitatea de a vorbi cu toti…limba toturor…. Vorbesc cu fiecare in limba lui: vorbesc engleza, romana, rusa…. Mai scap cate o vorba in spaniola si ukraineana….. geografia o aplic in practica… biologia la fel… chimia… aoleu.. chimie de dimineata si pana seara…. Ii gasesc intrebuintarea in toate…de cine am mai uitat….? Psihologie… da folosesc … am nevoie sa-I inteleg pe oameni…. Fiinte programate… ma contrazice cineva? E firesc… cunoscand psihologia le poti prezice comportamentul ca si prognoza meteo…  aici ma starneste un ras puternic, rad fiinca inteleg ca prognoza e in mare masura ceea ce fac eu… atuc ploi….sau furtuni, sau apar in forma unei brize, sau vant rece sau fierbinte…. Arunc cu pietre sau starnesc valuri…. Nu stiu nici eu ce fac…. Ma las dus asa cateodata…. Ma lovesc cu capul de copaci…. Ma lovesc de multe in calea mea…. Invat…. Invat ceva nou in fiecare zi…. Da, e o placere, admir lucruri si locuri noi… ma dezamagesc cateodata, cele mai dese ori ma dezamagesc in oameni…. Sa-I pedepsesc? Sau sa-I lass a realizeze ei singuri?... de cele mai multe ori ii las… prostia omeneasca nu se trateaza cu pedeapsa… ah si iarasi ah…. Istoria… am nevoie si de ea, sa pot evita unele greseli in viitor… fac filosofie…. Folosesc logica… Sunt nerabdator… nu pot sa stau locului…. Ma framant… sunt in cautarea, nu stiu inc ace caut, nu stiu exact ce imi doresc… caut fericirea, ca sa-I invat si e cei din jur sa savureze din placere…. Materialul-nu reprezinta nici o valoare , vantul admira frumosul si tainicul necunoscut…. Sunt singuratic…. Da nu prea gasesc un vant care s-ar indrepta spre acelasi punct ca si mine….unele se intersecteaza si pleaca in cautarea infinita a norocului sau a viitorului… altele care imi sulfa in fata- formam furtuna, luptam, devenim agresivi…. Cand ne desclestam nu mai avem pofta san e vedem candva… am avut de suferit ambii… plecam in directii opuse, sin e facem nevazuti atunci cand intamplator drumurile noastre se intersecteaza… nul gasesc pe acel care ar perge alaturi… in aceiasi directie… suntem vanturatici… unde-i el? Acel care ar merge cu mine pana la urma, sau sa-mi sufle din spate dindu-mi forta si mai multa sa ajung unde mi-am dorit, sau un vant care m-ar lasa sa-l urmez… sai urmez visul… aceasta mi-o doresc cu adevarat? Hmmm nu, cred…. Vreau libertate, si acuma dispun de aceasta libertate, sunt independent… caut, invat, cercetez, ma acomodez…imi place singuratatea… suna egoist? La ora actuala… nu mi-o doresc dar imi sacrific minutele pretioase spre realizarea visului, depunindu-mi ultimele forte , fiind atat de vulnerabil… lipsit de stabilitate, foarte si foarte schimbator ar fi o adevarata incercare, poate chiar tortura pentru acel cineva care mi-ar alina sufletul singuratic ca sa-mi fie aproape… si fara nici o speranta ca ii voi mai fi alaturi si maine… maine poate sunt fortata sa rastorn munti? Sa ma bag ca un sfredel in adancul pamantului, sa dispar, sa zbor, san u ma mai intorc…. De ce sa ma simt atasata de cineva acum cand nu m-am stabilit, cand nu stiu unde imi voi tine calea maine… sau azi, poate in urmatoarea clipa…. Iubesc frumosul, il admir… atipesc in zori de zi cand vad soarele parasind culcusul sau , padurea deasa… sau din adincurile oceanului… lasand culorile curcubeului sa joace in apa… stropii de apa adusi de valuri si aruncari spre pietrele de la litoral sund niste diamante sclipitoare ce te orbesc, eu netezesc usurel atunci crestele valurilor, dar sunt linistit de tot… admir frumosul…. Devin romantic, incep a visa… vreau sa zbor sa ating soarele…. Dar ma tem sa nu-l sperii sis a-l fac sa se ascunda dupa norii intunecosi…. Care aduc ploi… deci stau linistit si imi rasfoiesc gandurile… si incep si eu sa ma joc , sa misc cate o frunza usurel, pieptan firele lungi si matasoase de iarba… netezesc usurel oglinda apei…. O increstez putin, formez valuri usurele… sunt o adiere usoara…. Devin o parte a frumosului… creez si eu , incerc sa contribui cum pot….

Prapastia la virf de munte...

.... 29 decembrie 2009, ajunul Revelionului 4:30 a.m e prea devreme pentru a judeca rational, dar intuitia nu doarme... ceva imi spune ca v-a fi o zi de memorat!!! ma pregatesc repejor si fuga la servici, daca puteam sa evit acest pas, l-asi fi evitat cu mare placere si cu o satisfactie inca si mai mare!!! Insa, viata in America nu iti da libertatea despre care se stirnesc "vorbe." Asa vrind- nevrind masina nu prea avea dorinta sa mi se subordoneze, insa intr-un final am convins-o in schimbul unei aventuri ce ne astepta in weekendul apropiat... Motivare "maxima" la servici de a (termina lucrul)de a vedea ca e ora 12..... si sa pot sa dau Fugaaaaa acasa!!! Acasa mai aveam careva pregatiri de facut..... Lucrind repede repejor, ca chiar credeam pe atunci inca ca daca "misc din (bucushoare)picioare" mai repede, mai repede o sa vie ora 12... N-a fost sa fie asa... in fine dupa ce mi-am eliberat excesul de energie emotiva, am decis sa incerc alt truc, si a mers bine!!! M-am imbolnavit brusc,gata eram- pe moarte nu alta!!! si m-au crezut... nu stiu cum m-au crezut ca nu aratam nici cel mai mic semn de boala de dimineata, si pin la un moment dat, intr-o secunda mi s-a facut fooooarte rau. Boala mea, si neputinta a durat exact pina am iesit dupa usaincaperii care se numea "my job".... Am simtit ca m-a asteapta o aventura indata ce am discutat cu un cineva, care a urcat special in virful muntelui sa-mi dea un telefon cu directiile si adresa, atunci am inteles ca cea mai mica neatentie din partea mea e practic egal cu a fi "misplaced" pe harta Statelor fara nici o legatura cu cei care deja erau ajunsi acolo si care mai puteau sa ma ajute cu directiile... "care-i adresa inca odata?" il bateam pe un careva Sergiu la cap, pe care nici nu il cunosteam pina atunci... in fine... "Da mai trimitemi si un text message cu adresa , da nu tii greu.... da mai spune-mi si pe litere.... " Cred ca el in gindul lui zicea: "Buna podoaba.... extrem de "down"... el nu a zis aceasta, dar asa am crezut eu ca i s-a creat impresia...Nah.. nici macar internet nu aveau acei din munti, mi s-a parut si adresa care mi-au dat-o stranie, dar in fine... nu era nici vorba de schimbare de planuri!!! hainele, laptopul, gps-ul niste nimicuri necesare pru calatorie au urcat cu mine in masina si , Plecareaaaaaaa..... uhaaaaa Ma regasesc undeva prin Philadelphia, si intr-un trafic de nestrapuns... nu puteam sa trec prin acest moment fara ca sa-l mentionez, deoarece si acest trafic e o parte din aventura-mi... Asa relaxata in trafic, fara nici un stress, raspundeam la 100 de milioane de telefoane si le raspundeam standard la toti ca "Nu, multumesc mult de invitatia sa sarbatoresc cu voi, dar eu deja sunt pe drum inspre muntele Pocono, din PA, si voi sarbatori intr-o companie de Moldoveni only, Patrioata nu alta.... De mindrie nu-mi gaseam locul... Si.... asa vorbind cu o a sutedemiilea persoana... BABATS... am facut una buna, care practic insemna sfirsitul caii mele!!! Accident rutier, eu l-am provocat, In trafic, cu viteza 5mph... UJASSSSS... gata , stiam ca daca vine politia, care in mod normal ar fi trebuit sa vie cu elicopterul caci traseul era de nestrabatut!!! Priehali, cum sar spune... sa-mi trag palme!!!! Ne oprim din mers... nu se miscau nici pina atunci niciunul (inafara de mine "gura casca")si imi iese un baietan in cale.... Accent , accent Rusesc.... eu prind la curaj, ii promit repoaratia masinei, i-am permis sa faca poze la asigurarea mea, id-ul meu, iam dat si numar de telefon si adresa de acasa... si poza mea eram gata sa-i dau, numai sa mergem undeva si sa nu dormim pe highway in ajun de sarbatoare.... El, de fapt a zis ca e doar o zgirietura si ar fi fost fine, dar ma rog a avut o mofturoasa linga dinsul care stia ca in America sunt legi si se respecta, nah... ma rog, ce sa-i faci cu naivitatea divina a bovinelor.... Vad muntiii, ii aud, ii simt... Ma vad aproape ajunsa... GPS-ul cind mai mergea cind nu mai avea semnal, telefonul era (mort in papusoi) de o haba buna de vreme... dupa cite vazuse-m mai aveam 5 minute si ajung.... Frig, ger , zapada, drumuri aiuratice prin munti.... care in 5 minute exact m-au adus "nowhere". Imi parea mai mult ca un lot de parcare, putina lumina... si zapada se asternea mai mult si mai mult fara nici o grija.....Am iesit din masina, ca acolo daca il credeam pe navigatorul meu imi era destinatia.... Ies din masina si ma duc sa investighez prinprejurime.... Nah... disperata ma apuc a batea la ferestre, nici nu se merita sa mentionez ca oamenii practic ma intilneau cu pusca indreptata in ochiu-mi.... dar s-a gasit si unul mai destept care stia unde trebuie sa ajung. Asa am crezut eu, ca stia fiindca mi s-a parut cea mai scurta cale in comparatie cu cei lalti adviseri care imi ziceau ca in general ma gasesc in regiunea gresita... ma decid sa-l cred pe asta cu directiile din apropiere, ca Gps-UL era pe moarte si nu puteam sa-l reincarc in masina, ca avea mofturi masina mea.... Merg putin si prima dreapa, ma adus direct, pe un ulicioara de aceia spiralizata... direct la marginea unei prapastii... si daca mi se mai luneca masina inca un centimetru... ajungeam direct in riu.... Nah... M-am oprit... am rasuflat... acum trebuie sa gasesc o modalitate sa ies de acolo.... drumul la vale era foarte abrupt... Am zis amin si "v posledij raz kupayusi".... ca de dat in reversa pe ghetus si pe drum spiralat trebuie sa fie dotat bine sa o faci.... Imi iau inima in dinti, si depun primul efort... am ajuns cu mare greu la mijlocul caii, miros de cauciuc care se topea de atita fortare... la mijloc era putin mai maricica distanta... am intors masina mai cu fata un pic la deal, ca sa nu mai dau in reversa... insa intoarsa asa intrucit blocam drumul la mijloc , intoarsa nici in sus nici in jos, masina a mai scos citeva zgomote urite care mau facut sa inteleg ca trebuie sa o las in pace, ori exploadeaza.... Am iesit la o plimbare, ce-mi mai raminea? am sperat ca sunt aproape de locul destinatiei mele... si merging asa ajung la o a doua dreapta, si intru acolo... Happiness de nedescris cind am vazut masini cu placute din "Illinois"(care nu stie, aceasta e statul unde Moldovenii primesc Drivers License American), aste imi erau molovenii, eram convinsa.... doream sa sarut masinutele alea atit de dragute de acolo.... si nu imi mai raminea nici macar un dubiu cind ia-m vazut pe vreo 14 persoane alerging la vale din virful muntelui.... cu chicite, si risete, si fel de fel de sunete "moldovenesti"... tipic... Mau scos de acolo , ca moldovenii is priceputi, si fortsosi.... Dar eu m-am ales cu o aventura pe viata, si memorii de neuitat!!!!

Four Two - 42nd STREET!: Made in Moldova, with Love.....

Four Two - 42nd STREET!: Made in Moldova, with Love.....: Gindurile se strecoara cite unul prin prisma evenimentelor recente cu o viteza extrem de rapida, se incetinesc putin atunci cind apare cite ...

Made in Moldova, with Love.....

Gindurile se strecoara cite unul prin prisma evenimentelor recente cu o viteza extrem de rapida, se incetinesc putin atunci cind apare cite unul atit de amar intr-ucit nu poti resista temptarea si te intinzi lenos catre un "Ferrero ROND NOIR"... Atunci te gindesti, ce dulce e totusi viata... Apoi,gindul ca barbatii Italieni nu sunt buni pentru o relatie delunga duarata ii ea locul gindului precedent... dar lectia a fost studiata. Si daca nu vreai drama in viata sa nu te mai legi cu Americanii Italieni ce privesc si se inspira din "Jersey Shore", cum ai putea sa-i crezi... In fine, stiu bine acum ca voi fugi ca "dracul de tamiie". Ca ei sunt acei ce sunt buni de nimic dar te fac pe tine sa te simti inferioara din contra...Nici nu se discuta "sef mare a unei echipe de curve drogate..." Ciocolata e buna.... ma uit repejor unde a fost fabricata caci denumirea suna prea "Italiana"... si fericirea e si mai mare cind vad pe cutie "made in the USA", poate ca devin patriot? ce o fi asta? Ma mai gindesc putin si realizez ca chiar daca era ciocolata Italiana, oricum nu ma lasam usor de ea, ciocolata e pacat sa o discriminam... Chiar cred eu ca e pacat mare ... Nu, chiar nu vreau sa ma adincesc in de astea... Si asa gindurile astea ce sau multiplicat se lovesc unul de altul...Nu mai adaug ca sa nu exploadeze... o las asa usurel, ma gindesc la lucruri care sunt si asa evidente... naiba sa ma ia ca gindurile astea imi fura din timp numai... Timpul pe care puteam sa-l petrec acum la un bar, o bautura - doua si dansuri "do upadu"... unde ai toata snansele sa intilnesti un "George from Georgia" si intr-un moment te faci treaz si incerci sa te faci invizibil cat mai rapid posibil... Si gindul acesta e "deleted"... mai bine acasa, cu cutia de "Ferrero" linga mine... Asi citi cite ceva, dar ma gindesc la ultimele opere pe care le citisem saptamina trecuta si ma gindesc ca Moldovenii sunt toti "Eminescu". Toti stiu a scrie, si medicii inclusiv fac " examinare globala" a pacientilor, si ii trateaza cu flori de musetel de toate durerile pe care ii au.... "dupa ce ii mai trateaza si preotul cu flori de busuioc" ca sa-i mai cuminteasca... ma gindesc la variatiile limbii "Moldovenesti"... mi-am amintit ca un "profesionist" roman mi-a zis ca el e specializat in accentul moldovenesc... si el insasi a realizat ca daca noi Moldovenii vorbim aceeasi limba cu el "Romana" atunci el-lingvist fiind, "specializat in accentul moldovenesc" nu-si cunoaste limba... Cum putea intelege Romanul ca "pepenele" la Moldoveni e "castravete", si "TROSCOTUL" e planta medicinala... de unde sa cunoasca romananul limba "Romana cu accent Moldovenesc"... Imi parea si mie rau de el, ca a trecut printr-un cosmar,sarmanul de el... crezind ca nu va mai fi in stare sa-si cistige piinea, ca Romana vorbita de Moldoveni il lasa speachless.... Si gindu-mi zboara la zilele simpla de la tara, vara la cimpurile impaienjenite cu "troscot" moldovenesc... si ierni geroase si inzapezite... imi aparuse atunci un gind filosofic cind m-am lunecat iarna cu o caldare de apa venind de la fintina... cand am rasturnat apa peste mine... ma gindeam... cam ca un "Archimedes" intuchipat intr-un chip de "Eu" de pe atunci: "Sau eu is izghita or nu-mi merge in viata...." era evident ca eram "izghita" si "zbintuita"... de felul meu. Si asa nestatornica si izbita am ramas...in special dupa ce imi dai ciocolata sau cafea... On that note "Life is Beautiful...."

Veniti, Intrati... Intrati si cumparati... Avem di tati...

Apilie 4, 2013... Brigton Beach.. Ies din tren si sunt inimpinata de "Malenkaya Odessa" Aud indata... - Kupi telefon!(cumpara telefon!)o voce de dobitoc beat.. intorc privirea si intradevar... vad o mutra de betivan cronic... asta care bea si nu se trezeste niciodata... in mina tine un telefon de acelea de pe "vremea de razboi" , sa nu credeti cumva ca era mobil .... telefon de-acela cum avea bunica mea, numai ca era de culoare comunistica" un rosu aprins al bunicei mele era negru... cu rotita de aceea la mijloc, pe care o roteai cu ajutorul degetul in dependenta ce numar doreai sa formezi... In fine, faptul ca acest "dobitoc" incerca sa vinda acesta aparat te timpurile cind lumea incepe a alerga dupa IPhone 5 indata dupa ce si-au luat IPhone 4, m-a facut putin curioasa... Trebuie sa ai talent mare sa faci o astfel de vinzare... El , insistent... cu careva calitati de "salesperson" intuitive dirijate de dorinta puternica de a simti gustul de "durman" ... ca nu cumva sa i se evaporeze "fericirea" din cap si sa se gaseasca trezit in viata reala... prins asa pe neasteptate, fara casa, masa, lucru etc...drep in mijlocul drumului, cu telefonul in mina, inactat in "flip-flops" pe vreme rece de primavara devreme... In fine , sunt foarte curioasa sa vad la ce recurge un betivan ca sa-ti satisfaca setea... Il aud iarasi: -Kupi telefon... aproape cu o voce jalnica... Il vede pe un barbat trecind pe alaturea... care pare si el sa fi avut ceva radacini slavone... - Kupi telefonnnn......si-l urmeaza pe bietul din urma , insistent..... pentru acela ar suna mai bine daca i=ar propune cineva sa cumpere un elefant in loc.... Asta vazind ca nu poate sa-l convinga recurge la altceva -Kupi Telefon.... A denighi vmeste propiem.... Sincer sa va zic ,am ramas impresionata... Omul are talent... Talentul cum se mai zice- Nu poti sa-l beai.... Daca ar fi putut l-ar fi baut demult.... P.S.Blog dedicat hotilor, dobitoci ce au invadat casa parintilor mei... "Sa nu uitati sa ridicati un pahar si pentru succesul meu, sanatatea mamei mele si sufletul tatalui meu care a muncit extrem de greu ca sa obtina ceea ce a obtinut..."

DEZAMAGIRE.....

.....INIMI RECI... SUFLETE PIERDUTE... MINTI LIMPEZI... GINDURI RATACITE, LUME GRABITA... GOANA NAPRASNICA, SCOPURI CONFUSE, IDEI FURATE, VISE NEREALIZATE, VIETI STRAINE, EMOTII FALSE, ACTIUNI PROASTE... AMINTIRI DULCI, CITEODATA POATE... REGRETE MULTE... PRIVIRI OARBE, TALENTE PIERDUTE... DEPARTE DE IDEALURI, DEPARTE DE PERFECT... NOROI SI MUCEGAIURI... LA CE TE MAI ASTEPTI?? MENTALITATE "PROASTA" , NICI NU STIU CUM SA-I ZIC.... UN TRAI- DESERT, NAPRASNIC... CE TINDE LA "NIMIC" CE E LA VOI FRUMOSUL? CUNOASTETI CEVA SFINT? MAI STITI OARE DE CARTE? DE CLASICII-NVERZITI? CE S-AU INVERZIT DE CIUDA, DE SCIRBA SI AMAR.... CA NU MAI E NICIUNUL, SA GUSTE DIN A LOR DAR... CINE LE VA URMA CALEA? VRE-O UNUL CURAJOS? AS VREA SA CRED IN BINE, IN LUMEA ASTA TRISTA, LIPSITA DE PROGRESS... SI EU IMI PIERD SPERANTA... CU SUFLETU-N REGRET.. ADORM CA O COPILA, NU VREAU SA MA IMPLIC.. NICI NU VREAU SA I-AU PARTE, LUPTIND PENTR-UN NIMIC... SE LASA TRASI CU TOTI ORBITI IN ACEST VAL... FARA SA REALIZEZE CA NU SE DUC "LA DEAL"...

Four Two - 42nd STREET!: Ajutor!!! Exploadeaza creierii....

Four Two - 42nd STREET!: Ajutor!!! Exploadeaza creierii....: In urma analizei lucrului cu "zemleashii" mei ma framinta citeva intrebari: 1)Cine ii invata pe copiii de azi in Moldova? Mai su...