Thursday, July 18, 2013

Prapastia la virf de munte...

.... 29 decembrie 2009, ajunul Revelionului 4:30 a.m e prea devreme pentru a judeca rational, dar intuitia nu doarme... ceva imi spune ca v-a fi o zi de memorat!!! ma pregatesc repejor si fuga la servici, daca puteam sa evit acest pas, l-asi fi evitat cu mare placere si cu o satisfactie inca si mai mare!!! Insa, viata in America nu iti da libertatea despre care se stirnesc "vorbe." Asa vrind- nevrind masina nu prea avea dorinta sa mi se subordoneze, insa intr-un final am convins-o in schimbul unei aventuri ce ne astepta in weekendul apropiat... Motivare "maxima" la servici de a (termina lucrul)de a vedea ca e ora 12..... si sa pot sa dau Fugaaaaa acasa!!! Acasa mai aveam careva pregatiri de facut..... Lucrind repede repejor, ca chiar credeam pe atunci inca ca daca "misc din (bucushoare)picioare" mai repede, mai repede o sa vie ora 12... N-a fost sa fie asa... in fine dupa ce mi-am eliberat excesul de energie emotiva, am decis sa incerc alt truc, si a mers bine!!! M-am imbolnavit brusc,gata eram- pe moarte nu alta!!! si m-au crezut... nu stiu cum m-au crezut ca nu aratam nici cel mai mic semn de boala de dimineata, si pin la un moment dat, intr-o secunda mi s-a facut fooooarte rau. Boala mea, si neputinta a durat exact pina am iesit dupa usaincaperii care se numea "my job".... Am simtit ca m-a asteapta o aventura indata ce am discutat cu un cineva, care a urcat special in virful muntelui sa-mi dea un telefon cu directiile si adresa, atunci am inteles ca cea mai mica neatentie din partea mea e practic egal cu a fi "misplaced" pe harta Statelor fara nici o legatura cu cei care deja erau ajunsi acolo si care mai puteau sa ma ajute cu directiile... "care-i adresa inca odata?" il bateam pe un careva Sergiu la cap, pe care nici nu il cunosteam pina atunci... in fine... "Da mai trimitemi si un text message cu adresa , da nu tii greu.... da mai spune-mi si pe litere.... " Cred ca el in gindul lui zicea: "Buna podoaba.... extrem de "down"... el nu a zis aceasta, dar asa am crezut eu ca i s-a creat impresia...Nah.. nici macar internet nu aveau acei din munti, mi s-a parut si adresa care mi-au dat-o stranie, dar in fine... nu era nici vorba de schimbare de planuri!!! hainele, laptopul, gps-ul niste nimicuri necesare pru calatorie au urcat cu mine in masina si , Plecareaaaaaaa..... uhaaaaa Ma regasesc undeva prin Philadelphia, si intr-un trafic de nestrapuns... nu puteam sa trec prin acest moment fara ca sa-l mentionez, deoarece si acest trafic e o parte din aventura-mi... Asa relaxata in trafic, fara nici un stress, raspundeam la 100 de milioane de telefoane si le raspundeam standard la toti ca "Nu, multumesc mult de invitatia sa sarbatoresc cu voi, dar eu deja sunt pe drum inspre muntele Pocono, din PA, si voi sarbatori intr-o companie de Moldoveni only, Patrioata nu alta.... De mindrie nu-mi gaseam locul... Si.... asa vorbind cu o a sutedemiilea persoana... BABATS... am facut una buna, care practic insemna sfirsitul caii mele!!! Accident rutier, eu l-am provocat, In trafic, cu viteza 5mph... UJASSSSS... gata , stiam ca daca vine politia, care in mod normal ar fi trebuit sa vie cu elicopterul caci traseul era de nestrabatut!!! Priehali, cum sar spune... sa-mi trag palme!!!! Ne oprim din mers... nu se miscau nici pina atunci niciunul (inafara de mine "gura casca")si imi iese un baietan in cale.... Accent , accent Rusesc.... eu prind la curaj, ii promit repoaratia masinei, i-am permis sa faca poze la asigurarea mea, id-ul meu, iam dat si numar de telefon si adresa de acasa... si poza mea eram gata sa-i dau, numai sa mergem undeva si sa nu dormim pe highway in ajun de sarbatoare.... El, de fapt a zis ca e doar o zgirietura si ar fi fost fine, dar ma rog a avut o mofturoasa linga dinsul care stia ca in America sunt legi si se respecta, nah... ma rog, ce sa-i faci cu naivitatea divina a bovinelor.... Vad muntiii, ii aud, ii simt... Ma vad aproape ajunsa... GPS-ul cind mai mergea cind nu mai avea semnal, telefonul era (mort in papusoi) de o haba buna de vreme... dupa cite vazuse-m mai aveam 5 minute si ajung.... Frig, ger , zapada, drumuri aiuratice prin munti.... care in 5 minute exact m-au adus "nowhere". Imi parea mai mult ca un lot de parcare, putina lumina... si zapada se asternea mai mult si mai mult fara nici o grija.....Am iesit din masina, ca acolo daca il credeam pe navigatorul meu imi era destinatia.... Ies din masina si ma duc sa investighez prinprejurime.... Nah... disperata ma apuc a batea la ferestre, nici nu se merita sa mentionez ca oamenii practic ma intilneau cu pusca indreptata in ochiu-mi.... dar s-a gasit si unul mai destept care stia unde trebuie sa ajung. Asa am crezut eu, ca stia fiindca mi s-a parut cea mai scurta cale in comparatie cu cei lalti adviseri care imi ziceau ca in general ma gasesc in regiunea gresita... ma decid sa-l cred pe asta cu directiile din apropiere, ca Gps-UL era pe moarte si nu puteam sa-l reincarc in masina, ca avea mofturi masina mea.... Merg putin si prima dreapa, ma adus direct, pe un ulicioara de aceia spiralizata... direct la marginea unei prapastii... si daca mi se mai luneca masina inca un centimetru... ajungeam direct in riu.... Nah... M-am oprit... am rasuflat... acum trebuie sa gasesc o modalitate sa ies de acolo.... drumul la vale era foarte abrupt... Am zis amin si "v posledij raz kupayusi".... ca de dat in reversa pe ghetus si pe drum spiralat trebuie sa fie dotat bine sa o faci.... Imi iau inima in dinti, si depun primul efort... am ajuns cu mare greu la mijlocul caii, miros de cauciuc care se topea de atita fortare... la mijloc era putin mai maricica distanta... am intors masina mai cu fata un pic la deal, ca sa nu mai dau in reversa... insa intoarsa asa intrucit blocam drumul la mijloc , intoarsa nici in sus nici in jos, masina a mai scos citeva zgomote urite care mau facut sa inteleg ca trebuie sa o las in pace, ori exploadeaza.... Am iesit la o plimbare, ce-mi mai raminea? am sperat ca sunt aproape de locul destinatiei mele... si merging asa ajung la o a doua dreapta, si intru acolo... Happiness de nedescris cind am vazut masini cu placute din "Illinois"(care nu stie, aceasta e statul unde Moldovenii primesc Drivers License American), aste imi erau molovenii, eram convinsa.... doream sa sarut masinutele alea atit de dragute de acolo.... si nu imi mai raminea nici macar un dubiu cind ia-m vazut pe vreo 14 persoane alerging la vale din virful muntelui.... cu chicite, si risete, si fel de fel de sunete "moldovenesti"... tipic... Mau scos de acolo , ca moldovenii is priceputi, si fortsosi.... Dar eu m-am ales cu o aventura pe viata, si memorii de neuitat!!!!

No comments: