Eroul copilariei mele...

Batrinul si bunul cires de la bunica mea.... La copii neadecvati si eroii sunt asa putin altfel, mai diferiti de altii, "mai deoacheti"... Zilele lungi de iarna se parea ca nu vor mai avea sfirsit niciodata... troiene, zapezi.. toate acestea deveneau plictisitoare dupa o saptamine de zgihuiala pe dealuri "la sanius", la deal -la vale... Atunci incepeau visatul "la ciresi"... atunci se incepea nelinistea si nerabdarea. Il vedeam cum statea asa inalt si maret in fundul gradinii la bunici... departe de ochii lumii, ca nu cumva sa sara copii gardul, rupindu-i crengile atunci cind erau ciresele in toi,si darimind restul ce mai crestea in preajma... Statea si astepta si el sa vie primavara, nu stiu de fapt cine astepta mai mult- eu sau el... Ca sarmanul de el, stiu ca nu avea liniste si pace din momentul in care apareau ciresele si se faceau putin galbui-rozvioare, si pina ramineau doua sau trei sus in virf coapte -rascoapte de o culoare ca nici nu intelegeai ca e maro, cafenie sau neagra...si pe care nu le puteam ajunge... dar nici acele bobite de miere nu ramineau neobservate de grauri... care traiau in preajma eroului meu cind imi luam eu o pauza... Si imi aduc aminte cum imi zicea bunica , ada-mi si mie niste cirese cind te duci in gradina, sa vad si eu daca-s bune... Ca pentru mine era sarbatoare ce dura de la 2 pin la trei saptamini cind se coceau ciresele. Eu fuga - culeg o poala, doua si fuga inapoi sa o bucur pe buna mea... Ea a gusta una , mai lua una ... si eu asteptam sa vad bucuria in ochii ei, asa cum ma bucuram si eu de fructele "fermecate". Si Buna, asa cu un ton al vocii linistit si putin discurajat... "eh, apa... nu au nici un gust, parca-i iarba..."Eu... la rindul meu, copil de vreo 5, 6 ani ce stiam eu ce gust are iarba- ma duceam si gaseam vreo doua fire de iarba abia aparuta... dau sa gust , ca trebuia sa vad daca intr-adevar ciresile aveau acelasi gust... si dupa ce realizam ca gustul nu-i acelasi scuipam numai verde prin prejur, si credeam ca limba o sa-mi ramiie verde pe toata viata... speriata ma duceam la bunica: Buna, buna, Da tu ai mincat iarba vreodata? Ea ridea numai, vazindu-mi limba verde si nu-mi raspundea nimic... eu insa nu stiam, poate nu am gasit eu iarba ceea speciala cu gust de cirese.... In fine, vorbind despre soarta si viata eroica a batrinului cires e binevenit de mentionat ca a trait o viata lunga si plina de roade... a adus multa bucuria in viata mea si a multor alti copii, pe care-i aduceam eu acolo sa guste din farmec... dar a avut si de suferit sarmanul... intro primavara, o ciocanitoare, Cioc-Cioc , Cioc-Cioc ... pina a facut o gaura, norocul de ia ca nu era inca sezonul ciresilor ca nu o lasam eu sa-i cioacaneasca "trupul" pina ia ciugulit pina la inima.... dar biatul asa traia ....Dupa un timp , niste grauri(nu sunt sigura daca erau grauri sau alta specie) si-au facut casa acolo... aveau si cuib , si bebelusi pitigoieti, si flaminzi cu ciocurile galbene ... eu, stiam aceste lucruri, ca era ciresul meu si duceam eu observatii ce se intimpla... chiar intr-o zi am vrut sa izginesc pasarile de acolo , dar m-am razgindit, mi-a parut rau sa le fac vre-un rau... Dar ele singure s-au mutat de acolo la sfirsitul verii si nu sau mai intors inapoi... Insa eroul meu a obtinut un alt dusman, care ii era si prieten... Ploaia- ploaia ii aproviziona cu apa radacinile, dar ii provoca durere si il distrugea din interior, cind ii nimerea in gaura facuta de "cioc -cioc"... nici tricoul meu pe care l-am bagat acolo nu a ajutat mult, si cu lut am incercat sa tencuiesc gaura- nimic! Aww cita durere, il vedeam cum sufera, ciresele erau tot mai mici si mai putin "mustoase", frunzele de-asemenea mai mici si galbui... a ajuns peste vreo cinci ani sa se alimenteze doar prin scoarta.... era un gol imens inauntru.... Tatal meu era gata sa-l taie de citeva ori, insa eu cu lacrimi si isterici copilaresti nu puteam sa-l las sa o faca... el imi era prietenul, lui ii citeam povesti cind pazeam ciresele de atacurile graurilor flaminzi... stateam asa la umbra pe o paturica si citeam... el imi aducea bucuria in primavara, era o comoara pentru mine!!! Pina cind a cazut el singur intr-o zi... doborit de un vint puternic... a cazut ca un erou pe cimpul de munca... a cazut dar nu v-a fi uitat niciodata! cel mai dulce, cel mai drag, cel mai scump Erou al copilariei mele!!!