Sunt semne de sus? Sau sunt eu acea care caut un semn, o indrumare... un sfat asa confuza fiind si nestiind ce decizie ar fi mai buna? si uite asa tot gandindu-ma mult si fara nici un rezultat era sa ma mai las asa dusa de valurile vietii, de aceeasi rutina de zi cu zi.... daca Dumnezeu nu venea cu o furtuna, bine ca nu a venit el cu furtuna pictata de teleposturile si radiostatiile americane, ca parea ingrozitor de tot... credeai ca vine sfarsitul lumii cand ii auzeai... in fine a adus Domnul ce-o putut si ce-o crezut el ca putem noi cei de-aici indura... a programat si ziua evacuarii 26 august... ziua primei intalniri cu "printul Charming" deci ziua aniversarii mele de un an, un an in urma insa aceeasi zi se astepta un tornado... s-a dovedit a fi o zi foarte si foarte speciala... si nici tornodo nu am mai vazut... el insa mi-a ramas in suflet un erou ce mi-a salvat viata , vorbind figurativ...
deci anul acesta am fost testati din nou.... asa aruncati unul intr-un colt altul in altul... fara nici un semn de a ne ingrijora prea mult unul de viata celuilalt, se parea ca nu mai exista nici un drum innapoi... nu se mai putea reintoarce ceea ce a fost intemeiat cu un an in urma... si uite ca asa cum se intampla doar in carti si filme... apare acela care nu te asteptai la momentul cel mai potrivit... l-o adus furtuna... l-am lasat cu viata mea in miinile lui din nou si s-a ispravit de minune... cele 3 zile pe care le-am primit de la Dumnezeu pentru a-mi pune viata personala cat de cat la punct... si-au indeplinit functia, am inteles multe, furtuna din sufletul meu s-a potolit si ea... sunt linistita si soarele imi lumineaza mai zambaret decat innainte... Si cred ca Dumnezeu a dorit asa sa fie... ca daca ne uitam putin mai in urma... inepand cu ziua de 18 august si cam vreo saptamana de-acolo... am programat acel timp sa-mi fac eu ordine singura prin viata mea personala... ca cam am ramas in urma la acel capitol lasandu-ma coplesita cu cap si picioare in viata profesionala.... am lucrat mult am oferit sanse mai multor .... si nu a reusit nici unul sa-mi cuceresca inima.... abia ma pregateam sa-l las pe unul mai aproape... dar nu puteam merge in potriva planului celui de sus... ca el stie totul.. si are un plan pentru fiecare, si daca e necesar s-o aduca pe Irene, sau Maria sau Caterina sau alte furtuni... o sa le aduca ca se te opresca din drumul gresit , ca sa-ti rastoarne planurile si sa faca asa cum crede el ca e mai bine... Ma bucur mult ca nu am ramas abandonata si El mi-a purtat de grija!!! Cred cu toata inima ca nu a fost o simpla coincidenta, cred ferm ca a fost planul lui sa-mi arate cine e Printul si Eroul vietii mele!!!!
Sper mult sa nu devie o dezamagire....chiar daca e , v-a ramane o poveste frumoasa in inima mea..
No comments:
Post a Comment