Friday, October 14, 2011

scrisoare catre tata....


BUNA,
Iti scriu sperand ca voi primi vre-un raspuns prin vis, ca asa imi raspunzi de cand ai plecat...nu sunt obisnuita sa-ti scriu, e prima mea scrisoare catre tine...de 3 ani tot am trait cu aceasta dorinta sa-ti scriu tie, tata.... abia acum am reusit sa pun cateva randulete impreuna, e mai mica durerea? nu!!! cred ca eu am devenit mai puternica , asa cum ai dorit tu sa ma vezi intotdeauna!!!
Ai plecat , tata si iti multumesc ca m-ai treci prin visurile mele si-mi mai dai cate un sfat, si-mi permiti sa te mai intreb cate una -doua, ca asa m-am obisnuit de mica, sa fug repejor la tata daca nu intelegeam ceva... stii, acum am realizat multe lucruri care mi le-ai atasat de caracterul meu, nu le intelegeam atunci, eram prea cu capul in vint, credeam in povesti cu zmau si Fati -Frumosi si Elene Cosinzene, multe din ce-mi ziceai au facut sens mai mult dupa ce nu am mai fost in stare sa -ti zic multumesc ,tata!- ai avut dreptate... Imi esti cu mine in fiecare zi,tata exact asa cum mi-ai zis cand mi-ai venit in vis in noaptea cand mi-am primit permisul de cnducere, am inteles ce insemnau numerele care mi le-ai dat atunci, le-am descifrat.... si stiu exact ce inseamna visul pe care i l-ai adus mamei... stiu exact ce ai dorit sa-i zici prin mesajul acela, eu iti cunosc limbajul ca nimeni altcineva din lume.... stiu ca ai fost alaturi de ziua mea, intr-o lume straina in care nu am avut posibilitatea nici sa ma gandesc la expresiile unicate pe care le foloseai, fara ca sa-mi dau seama in momentul cand era timpul sa-i conving pe toti ca sunt in stare sa fiu responsabila pentru viata mea si a prietenei care trebuia sa o i-au cu mine in masina.... nu puteam sa cred ca ai vorbit tu pentru mine, asa exact cum imi amintesc eu... i-ai facut pe toti sa rada, si au inteles ca stiu ce fac... eu insa am plins fiindca stiam ca e fraza pe care o foloseai atunci cand doreai sa iesi invingator lasand un zimbet pe fata adversarului... stiu ca ai vorbit cu "prietenul" meu... am vazut ca ati iesit impreuna la o "tigara" stiu exact ce i-ai zis , ca din momentul ala atitudinea lui a luat o intorsatura diferita... Tata, iti multumesc ca imi reamintesti sa ma abtin de a fi fatarnica, lingusitoare, falsa ci sa fiu cine sunt!!! sa ma mandresc pentru cine sunt si sa nu ma rusinezi de unde imi sunt radacinile... iti multumesc ca imi dai putere de viata... nu am uitat rugamintea ta, ai zis sa am grija de mama mea si de mama ta.... imi sunt ambele scumpe ca viata si incerc sa le fiu atat de aproape incat imi permite distanta aceasta mare... un singur lucru regret ca te-am ascultat.... ca nu mi-ai permis sa vin sa te vad si sa te petrec in ultimul tau drum... ai zis ca treci tu pe la mine, si te-ai tinut de cuvint asa cum ai facut-o intotdeauna!!! multumesc ca ma ajuti sa gasesc oameni buni care ma inspira, si ma tii departe de cei care ar incerca sa ma faca sa o i-au haisa pe " drum la vale"....
iti multumesc pentru tot, pentru ca mi-ai fost alaturi intotdeauna si mi-ai dat idei ce-i viata si nu ai incercat sa-mi dictezi cum sa traiesc, multumesc ca m-ai invatat sa vad diferenta dintre bine si rau si ca nu te-ai suparat cand o luam cate un pas prin "strachini" , ai stiut ca acestea sunt micile greseli care o sa le invat sa nu le repet din propria experienta... un cel mai mare Multumesc vreau sa-ti zic pentru ca ai crezut in mine, in puterile si deciziile mele!!! ai crezut pana la urma.... imi lipsesti mult, tata....
TE VOI PURTA IN INIMA SI IN GANDUL MEU MEREU!!! (stiu ce ti-ai dorit cel mai mult, lucrez spre a realiza visul tau, vreau sa o fac cat mai perfect posibil, te rog sa nu te superi ca-mi ia cam prea mult timp...) ... TE strang in brate lasandu-ti un sarut dulce pe obraz... Tata te iubesc...
octombrie 29, 2008 a ramas ziua cea mai neagra din viata mea, atunci a fost ziua cand ai plecat....

Saturday, October 1, 2011

only in America....

cu totii stim ca America e foarte diferita de "toti si de toate" e mandra, plina de personalitate si integritate.... ce o face atat de diferita? prostia sau inteligenta omeneasca? sincer... hmmmm am intalnit ambele aici, nu sunt doar americani prosti asa cum isi imagineaza multi europeni influentati de numeroase filme care le prezinta intr-o lumina in dezavantajul lor
... deci am intalnit aici personajele comediilor americane, purtand aceleasi trasaturi de caracter , comportament, lipsiti de "common sense", logica, cu un sens de umor straniu.... deci cu exactitate ca-n filme si la exterior si interior.... am intalnit si persoane remarcabile prin "maretsiea lor". Dar nu mi-am pus drept tel sa discut lumea din state aici, ci sa vorbesc despre tara in general....
numai in America poti sa faci comanda de double cheeseburger cu milioane si milioane de calorii urmat de un DIET SODA (coke sau pepsi) si lumea nu te va trata ca pe un ticnit la cap....
numai aici e in regula sa-ti scimbi doar uniforma de la servici int-un "outfit" mai de party si sa mergi la acel party fara un dus macar.... sau sa mergi la petrecere in uniforma de la serrvici....
numai aici prietenii "adevarati" te barfesc pe la spate si-ti discuta toate amanuntele vietii personale..
Numai aici sunt cei mai buni "designeri" de haine si cand dai sa te imbraci intelegi ca ai petrecut o zi prin "malluri" si pana la urma daca ti-ai gasit o pereche de pantaloni pe masura in talie o sa-ti fie neaparat scurti in lungime.... o accenture a aparentei prostalane daca incerci sa te incadrezi in societatea lor....
Numai in America e ok sa porti pantalonii (pentru barbati) mai jos de cur , scuzati-mi expresia, si sa-i lasi pe toti sati admire frumusetea lengeriei... pffff
numai in america e ok sa faci copii si sa-i lasi pe drumuri.....
Numai America e tara care trimite milioane si milioane de dolari sa ajute alte tari, si aici populatia bastinasa is acei care necesita cel mai mult....
numai in america facturile de la oficiile medicale pentru servicii minuscule reprezinta cifre de marimea xx.xxx.xx. (10.000.00 si mai mult)
Numai in America lumea crede ca are libertate.... yea ok, incearca sa iesi cu o bere in strada sau sa injuri , sau macar sa ameninti pe cineva cu ceva... o sa dai maiina si cu domnul politist , sau ii vei da miinile sa ti le puie in casti.... si cu domnul judecator...
numai in America lumea se judeca pentru cele mai stupide motive....
numai in America e in regula sa faci o prostie si dupa aia explicatia sa fie "i dont know, i dont speak english"...
numai in America lumea merge la biserica for fun of it....
numai aici pizza delivery vine mai repede decat ambulanta....
numai aici parintii isi alunga copiii de acasa indata ce au implinit varsta de 18 ani... poate e bine, dar sensul responsabilitatii si muncii si moralitatii se educa de mic copil, nu atunci cand a crescut alintat pana la 18, il arunci dupa usa si il lasi sa se duca la fund, asa nepregatit de viata fiind...
numai aici lumea are cel mai stresant mod de viata si cele mai false zambete din lume.....
si lista poate continua la nesfirsit.... dar nu prea am eu timp de multa critica... e timpul sa-mi pun zambetul pe fata , si sa ma duc si eu la servici.... unde totul e frumos si lipsit de probleme de la suprafata pana iti bagi singur capul si vezi realitatea amara..!!!
Va admir pe cei care ati venit aici din alte tari... si puteti reactiona cu zambet si umor la prostia omeneasca atat de accentuata aici, care face acest meleag atat de special!!!

Tuesday, September 20, 2011

Toamna se numarau bobocii......

....SE NUMARAU... Sper sa numar si eu ceva bobocei pana la sfirsitul anotimpului, abia astept sa culeg si eu din roadele muncii mele sa finisez si eu proiectul cu bine si sa mai adaug un boboc la numar!!! Bobocul asta stiu ca mi-a mancat din nervi, el m-a invatat viata.... asa cateodata iti bagi capul in ceva , si ti se pare usor de tot si dupa aia intelegi ca capatul e la o departare de ani.. si ani... Asta e bobocul care m-a invatat sa... invat, am invatat multe... am fost nevoita sa-mi accept un nou trecut, sa mi-l fac al meu si sa cred ca acel trecut a fost si este al meu...
acest boboc, devenit copilul meu pe care il dadacesc de-o haba... m-a invatat ca nu intotdeauna ai drum innapoi, unele decizii sunt facute fara oportunitatea de a lua o alta directie...
m-a invatat sa fiu mai atenta cu astfel de decizii.... m-a invatat sa gandesc innaint de ami baga capul in ceva mare...
m-a invatat sa bat la porti si sa deschid usi, sa fiu insistenta si perseverenta!!!
m-a invatat sa am rabdare.... cand nu mai puteam de nerabdare...
sa joc roluri... sa plang ,sa fiu dura... rece... sa iubesc.. sa stimez.. sa apreciez...
m-a invatat sa... nu am incredere in oameni, m-a invatat sa invat despre ei si sa vad ca putini iti vor fi aproape atunci cand ai nevoie de ajutor... mi-a aratat cat de puternica si cat de mareata este firea Mamei mele, in momentele cand durerea mea o apasa pe ea cu o forta dubla ea a gasit intotdeauna un cuvint de incurajare... cata putere de caracter!!! Mama , te admir!!!
m-a invatat ca Dumnezeu exista si el e unicul care nu te v-a dezamagi!...
sa nu uit mana care mi-a dat o bucatica de piine.... am reintors-o, sunt bucuroasa ca am fost in stare...
sa apreciez orice clipa, timpul e cel mai pretios!!!
m-a invatat ca nu totol se cumpara si se vinde.... banii nu inseamna nimic in unele situatii...
am invatat sa ascult tacerea, muzica sufletului, sa ascult sfaturi si sa iau decizii proprii...
am anvatat sa zic -NU!!!
am invatat sa fac diferenta....
sa desenez paralele.... sa intersectez drumuri.... sa intersectez paralele.....
sa creez!!!
sa zambesc cand doare... pot continua la infinit...
mai invat si acum.... dar ma cam plictisesc, si-mi simt viata atasata prea mult de acest boboc, vreau sa fac mai multe, vreau sa-mi aplic experienta in practica...
nu am uitat , el m-a invatat sa am rabdare!!!
si voi avea rabdare pana la urma....

Thursday, September 15, 2011

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Hurricane Irene and Prince Charming sau God works ...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Hurricane Irene and Prince Charming sau God works ...: Sunt semne de sus? Sau sunt eu acea care caut un semn, o indrumare... un sfat asa confuza fiind si nestiind ce decizie ar fi mai buna? si ui...

Hurricane Irene and Prince Charming sau God works in a funny way!!!

Sunt semne de sus? Sau sunt eu acea care caut un semn, o indrumare... un sfat asa confuza fiind si nestiind ce decizie ar fi mai buna? si uite asa tot gandindu-ma mult si fara nici un rezultat era sa ma mai las asa dusa de valurile vietii, de aceeasi rutina de zi cu zi.... daca Dumnezeu nu venea cu o furtuna, bine ca nu a venit el cu furtuna pictata de teleposturile si radiostatiile americane, ca parea ingrozitor de tot... credeai ca vine sfarsitul lumii cand ii auzeai... in fine a adus Domnul ce-o putut si ce-o crezut el ca putem noi cei de-aici indura... a programat si ziua evacuarii 26 august... ziua primei intalniri cu "printul Charming" deci ziua aniversarii mele de un an, un an in urma insa aceeasi zi se astepta un tornado... s-a dovedit a fi o zi foarte si foarte speciala... si nici tornodo nu am mai vazut... el insa mi-a ramas in suflet un erou ce mi-a salvat viata , vorbind figurativ...
deci anul acesta am fost testati din nou.... asa aruncati unul intr-un colt altul in altul... fara nici un semn de a ne ingrijora prea mult unul de viata celuilalt, se parea ca nu mai exista nici un drum innapoi... nu se mai putea reintoarce ceea ce a fost intemeiat cu un an in urma... si uite ca asa cum se intampla doar in carti si filme... apare acela care nu te asteptai la momentul cel mai potrivit... l-o adus furtuna... l-am lasat cu viata mea in miinile lui din nou si s-a ispravit de minune... cele 3 zile pe care le-am primit de la Dumnezeu pentru a-mi pune viata personala cat de cat la punct... si-au indeplinit functia, am inteles multe, furtuna din sufletul meu s-a potolit si ea... sunt linistita si soarele imi lumineaza mai zambaret decat innainte... Si cred ca Dumnezeu a dorit asa sa fie... ca daca ne uitam putin mai in urma... inepand cu ziua de 18 august si cam vreo saptamana de-acolo... am programat acel timp sa-mi fac eu ordine singura prin viata mea personala... ca cam am ramas in urma la acel capitol lasandu-ma coplesita cu cap si picioare in viata profesionala.... am lucrat mult am oferit sanse mai multor .... si nu a reusit nici unul sa-mi cuceresca inima.... abia ma pregateam sa-l las pe unul mai aproape... dar nu puteam merge in potriva planului celui de sus... ca el stie totul.. si are un plan pentru fiecare, si daca e necesar s-o aduca pe Irene, sau Maria sau Caterina sau alte furtuni... o sa le aduca ca se te opresca din drumul gresit , ca sa-ti rastoarne planurile si sa faca asa cum crede el ca e mai bine... Ma bucur mult ca nu am ramas abandonata si El mi-a purtat de grija!!! Cred cu toata inima ca nu a fost o simpla coincidenta, cred ferm ca a fost planul lui sa-mi arate cine e Printul si Eroul vietii mele!!!!
Sper mult sa nu devie o dezamagire....chiar daca e , v-a ramane o poveste frumoasa in inima mea..

Tuesday, August 9, 2011

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Lilia4ever.....

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Lilia4ever.....: "....Lilia.. M-am ales cu acest nume pe care l-am primit in urma negocierilor si intelegerilor dintre parintii mei... ca asa au zis ei daca..."

Lilia4ever.....


....Lilia.. M-am ales cu acest nume pe care l-am primit in urma negocierilor si intelegerilor dintre parintii mei... ca asa au zis ei daca e baiat tata are onoarea sa-i aleaga numele, si daca baiat eram Veceslav ma numeam.... nu m-am nascut baiat prin urmare mama mi-a pus nume de floare :) (rimeaza)... La botez... nu s-a acceptat de domnul "parinte" "totstiutorul" si... a ales el o varianta cat mai apropiata de numele original si a zis ca numele meu e Lia de acum ancoace... mamA si acum imi zice cateodata Lia-ciocarlia... prin documentele oficiale mi-au scris LILIA si LILEA varianta ruseasca... pe la scoala Liliana am fost de 11 ani, ca profesorii credeau ca Lilia ar fi o varianta scurta a numelui ADEVARAT- LILIANA, am zis si eu ok, fie cum credeti voi ca nu am eu chef sa ma contrazic din cauza numelui... aveam eu alte 100 de motive pentru a incepe o dezbatere fierbinte... Lily la orele de engleza... si asa am ramas botezata de vecina mea si pana acum... Lilica-ma tot dezmierda mama, bunica, unchiul... acum mai am un prieten aici care imi zice si el Lilica si Lily cateodata..... Lilechika, Lil'ka- shpil'ka imi tot striga numele tatal meu... imi suna si acum vocea lui prin minte ca o melodie dulce... nu mai e... nu mai stiu daca mai e cineva in lumea aceasta care imi v-a pronunta numele la fel de dulce si blind cum o facea el... imi lipseste mult....
LiRia.... mult au mai ras fetele de la facultate care l-au auzit pe profesorul nostru de spaniola , dnul Gherhard, numindu-ma LiRia... mult a mai pufnit Elenita in ras... si nu o putei opri pentru vreo 20 de minute... Lirio- lacrimioara, nu stiu ce era atat de hazliu... in fine...
Cineva a venit cu varianta Lianna...
Altcineva Lilliann...
Am auzit sa-mi zica Vivien....
Lidia...
Livia...
Lilicuta... si Lulutsa.. cred ca sunt 2 varianta care nu-mi plac cel mai mult...
Laila... ca asa citesc americanii- "i" il citesc "ai" deci marea majoritatea... imi zic Laila....
Lil... am obtinut acest nume care imi caracteriza varsta cea mai frageda la serviciul unde lucrez si statuta cea mai mica dintre toti ceilalti... Lil - forma scurta a cuvantului englez "little" , cum mi-ar zice acasa "malaya" ... ce m-ar irita cred ca pana la maduva osului... ca nu cred ca asi fi avut nervi sanatosi sa aud " malaya " de la cineva, chiar daca eram micuta de statura si tanara.... le vine greu la americani sa pronunta corect de aceea nu prea ii torturez sa pronunte corect... si ii las sa ma numeasca asa cu le vine lor mai usor... am purtat si un nickname odata... LilRu - micuta Ru, dragut... s-a cam pierdut nicknamul pe undeva....
Lily of the valley..... am auzit odata.... si mi-a venit idea cu Landysh... mi-am pus eu singurica acest nume care e aceiasi Lirio din spaniola, sau lily of the valley din engleza... deci am facut eu o corelatie cu rusa asa s-a nascut numele adresei mele electronice.... landysh.86@mail.ru... si totusi ce n-ar fi, si cum n-ar fi si cat de dragut nu ar suna.... tot mai mare satisfactie am cand imi aud numele adevarat -Lilia, zambesc... simt ca mi se adreseaza mie, simt ca sunt respectata si numele care mi l-a ales mama este respectat si pronuntat in forma originala... simt ca reprezint importanta in fata ochilor persoanei daca a memorat cu exactitate cum se pronunta ci nu doar prima litera si sfarsitul inventat...... S-ar parea ca nu e atat de important.... Dar e important!!! Sunt onorata sa port acest nume- si asi fi dorit mult sa ramaie neschimbat pentru toata lumea.... acesta e unica bogatie ce o porti din prima zi a vietii pana in ultima.... si asa asi fi dorit mult sa va raman in memorie pentru totdeauna...
Cu mult drag a voastra LILIA4EVER....... :)