LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: Ganduri "rimate"...: Prisonierul la libertate… .. In umbra diminetii, nascandu-se lumina- Mi-aduce dor de casa, aceasta-I nostalgi...

Ganduri "rimate"...

Prisonierul la libertate… ..

In umbra diminetii, nascandu-se lumina- Mi-aduce dor de casa, aceasta-I nostalgia-mi Atunci cand vine ploaia, suvoaie peste mine Nu ma las doar udata, o simt cu os si fire… Cui sa-I povestesc durerea? Pe suflet ce-mi apasa…. Vorbind de dorul aprig de mama si de casa… Atunci cand nu e mai nimeni, Sa-mi inteleaga versul…. Copii ramasi pe drumuri … Prieteni cu nedreptul…. Aici ma simt straina, Nu-mi inteleg toti gandul… Nemaivorbit de suflet - De sentiment, iubire… Nici nu te poti increde, Sa nu fii judecat, Vorbit pe dupa spate … De cei ce nu au “cap” Vorbim limbi diferite , Venim din alte lumi, n-o sa le las veninul Sa-mi umble gandul pur… Asa o copilita, Venita din poveste , Vreau sa-mi traiesc povestea… Uitata de nedrepturi…. Aleg sa raman singur, Doar cu durerea mea…. Nu-mi trebuie tovarasi….. Ce nu stiu a visa… Raman prisonierul…. Inchis in acest templu…. Cu multi straini in juru-mi.. Putini ce-mi sint aproape… Asa si voi ramane…. Pana-mi gasesc amicul – Cu gandul ca si mine…. Saraca-I lumea asta…. Nu are ochi sa vada, Nu poate intelege…. Deschide-ti cate-o carte Sa va improspateze…. Aceasta-I hrana noastra.. De-aici ne-alimentam… E hrana pentru suflet, Si noi de ia uitam…. Sunt multi “flamanzi” pe lume Ce n-au gustat din miere… Cat dulce e si buna…. Ti-aduce invierea…. Sarac ramai pe veacuri , De nu-nveti a simti!!! Un simt profund poetic… Din inima venit…

13 Cifra magica....

Nu sunt suspicioasa de fire, dar oricum ca si oricine altcineva .... tot parca ma strapungea o frica si imi tot bagam suspicii eu singura in cap ca era sa trec examenul vietii anume in a 13a zi a lui august.... bine ca nu era vineri... cel mai lung si mai emotionant examen pe care l-am avut vreodata, atat de mult m-am pregatit ca cand am ajuns la fata locului am luat-o razna cu raspunsurile... l-am bagat in boale pe "sustinatorul" meu , asa il vedeam in fata mea cum se apuca de cap cand scoteam cate ceva ingenios din mine... ca nu era nimic dupa schema...la un moment crezusem ca se apuca de inima cand am mai scos eu figuri " nemtesti" ... nu-mi venea sa cred nici eu ca am luat-o razna , dar na... ma simteam mult mai comfortabil inventand raspunsuri pe loc decat raspunzind standart la intrebari.... deci cum am mai zis testul a durat o haba buna.... am luat o pauza de 15 minute , in care am avut de ascultat de la "suporterul" meu ca l-am bagat in boale , si nu mai poate intelege de ce nu raspund cum am fost instruita... la care i-am zambit , nu aveam un raspuns... nu puteam sa-i zic ca de emotii nu mai stiam care-s raspunsurile care trebuia sa le dau... "ca sa nu se plictiseasca"- i-am raspuns... "i have to keep them on the toes"...mi-a trecut toata viata prin fata ochilor.... insa innainte era un perete, si nu era sa stiu nici azi ce e dupa parete daca nu-l zdrobeam atunci... de aceea cred ca imaginatia im alerga "wild" si .... uite ca intrebarile au secat, am inteles ca testarea se apropie de sfirsit....cu decizii neluate... Si uite ca o alta zi frumoasa 13 septembrie a fost ziua in care paretele cazuse, si in sfirsit am "rasuflat"... da a fost un raspuns bun, am simtit libertatea.... am simtit ca am ajuns undeva in final... mi-au dat si lacrimile pe fata de bucurie... si uite ca nu-i tot , ajunsa in Octombrie 13 sunt cu valiza pregatita de un drum mare asternut in fata, un nou inceput, o oportunitate ce se ofera o singura data "in lifetime" .... sa vedem ce iese din astea.... trecutul ramane in urma... cu perseverenta si atata dedicatie ma misc inainte.... doar inainte... da am fost nevoita sa "sacrific argintul" pentru "aur" , nu am regrete, arta si frumosul necesita sacrificii mari!!! In concluzie... nu cifra 13 mi-a adus norocul, ci increderea in sine, ingeniositatea, sinceritatea venita din adancul inimei.... e ceea ce i-a fermecat si m-a adus la un final cu succes... nu cred in raspunsuri standarte, shabloane invatate si memorizate... atat de false si fara valoare... poti da colorit si valoare cuvintului numai atunci cand simti ce vorbesti... P.S. suporterul ma intreaba cand am luat raspunsul final... "esti de origine evreiasca cumva? " am zimbit , l-am lasat in aer fara nici un raspuns concret... zicand " i will take that as a compliment. thank you..." :)

Grea e povara....

Exact asa la moment stau lucrurile... in fata e un perete de nestrabatut... in spate sunt probleme la care ramane sa le zambesc... decizii "in the air" deci toata viata e "on hold".... asteptam "tvoyu mamu" podojdem "TVOIU MATI" .... Cand am crezut ca in sfarsit am trecut examenul vietii si viitorul meu v-a fi hotarat... rezultatul final , multasteptat de 5 ani ramane de asteptat anca o LUNA... si atunci ce? care sunt planurile.... nu mai sunt planuri , caci peretele din fata nu ma lasa sa vad nimic inainte... e o neclaritate amara, densa, o povara grea care-mi apasa pe umeri si pe suflet... si inca cate o incercare de nervi in fiecare zi.... ce sa fie toate astea? O furtuna innainte de a aparea soarele? o incercare de rezistenta.... mi se rupe sufletul in bucati de suferinta... si deci cand ploua dupa cum se stie si mai si tuna si trasneste.... deci pe langa toate cele " frumoase" ploia mi-a poposit in odaia mia, asa nepoftita , fara nici un fel de invitatie.... a zis ca vine si uite-o e aici.... ce m-a lasat practic in " drum" , " homeless" ... ar fi fost in regula daca nu mai aveam si altele " tarelochke s zolotoi kayomkoi" ... ar fi fost o aventura.... asa e o tortura... si asa zimbind ma uit in urma... fara nici macar o mica idee de viitor.... astept.... si asteptarea ma omoara..... incet cu incetul.... scuze pentru o exprimare confuza a ideilor, dar e o neclaritate in lumea mea , si nu e prea posibil de organizat lucrurile la moment... am scris fara intentii de a crea o capodopera literara... ci pentru ami elimina din ganduri ce ma sufoca......

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: I-a incaltsat Motanul......

LA INTERSECTIA PARALELELOR .......: I-a incaltsat Motanul......

I-a incaltsat Motanul......

Da, nu vorbesc despre vestitul " motan incaltat" ci vorbesc despre un motan care a fost " lucky enough" sa se fi nascut in America ca aici motanii au si ei drepturi, si sa nu dea domnul sa nu-i acorzi ajutor medical cand are nevoie sau sa-l certi cand a urcat pe masa... "Animal cruelty" e o pata pe viata, proces penal si proceduri si dureri de care nu-si doreste nimeni...
Ma reintorc din nou la motan, care l-am intalnit prima oara prin luna noiembrie... un motan foarte sanatos si jucaus... alerga ca un harmasar prin casa prietenei mele care abia il adoptase,deci el dintr-un matsoi vagabond s-a facut "boier" intr-o zi, a devenit stapanul casei, foarte posesiv fata de stapana...Eu o fire asa mai indiferenta fata de pisoi, nu prea l-am avut aproape de inima-mi, dar aveam eu o presimtire asa nu prea buna , si nici nu era superstitie fata de motanul negru (fiindca era negru la culoare" ), parca imi zicea ceva ca motanul nu a venit cu intentii bune in casa fetei...
Exact asa si s-a intamplat, a murit motanul, si ce credeti voi... nu ar fi o mare problema daca s-ar fi intamplat prin Moldova, ca Chirtoaca nu se prea ingrijoreaza sa le gaseasca adapost la cainii si motanii vagabonzi, le trage cate o batca in cap, ii apuca de coada si le face cate o invartitura direct in cosul de gunoi, NU accept nici asa atitudine fata de animale ... dar ceea prin ce a trecut prietena mea ma umplut de o ciuda...
O sun prin februarie sa vad ce mai face.... nu-mi raspunde ... nu am primit raspuns nici la smsuri nici alte mesaje, din cate am inteles mai tarziu a pus-o motanul in depresie fiind pe patul de moarte.... mie imi venea a rade pe sub mustatsi ... dar ma tineam , cum sa rad cand cineva trece prin suferinte, durere, necaz... ar fi un gest inuman... am lasat-o in pace pentru o perioada, am crezut ca nu poate fi chiar atat de grav si ma v-a suna cand isi revine dupa pierderea "mare " ce a avut-o... Si azi am aflat ca pierderea a fost intr-adevar mare.... motanul a luat cu el $800.00 , deci l-au dus in emergency room cand murea, servicul de emergency a fost vre-o 200.00$ , i-au pus o vaccina de 300.00$, vaccina nu l-a adus la viata, cred ca i-au pus "apa chiora" ca au vazut oricum ca nu mai are zile sarmanul motan... dar totusi au convins-o pe prietena mea sa-i faca electro-shock de 200.00 $ care nici acela nu l-o inviat pe sermanul motan din morti, i-au oferit sa-l ia acasa si sa-l inmormanteze aproape de casa toata pregatirea ii costa in jurul la 100.00$, s-au sa-l inmormanteze ei cu alti motani la cimitirul motanilor cu 200.00$ sau sa-l arda si sa-i imprastie cenusa in cimitirul motanilor cu 80.00$, si aici prietena mea nu a mai ales mult ci a ales varianta mai ieftina, ca deja " o incaltase motanul in 800.00$"... m-ar fi pus si pe mine motanul in depresie daca murea si-mi cauza atatea cheltuieli, stiind ca altii nu au pe ce-si cumpara o bucata de paine... dar altii sunt nevoiti sa investeasca banii in motanii pieriti....
(SKOLIKO V MIRE TUPIZNI- NE VSEH DURNIH VOINA UBILA!!!)