Ganduri "rimate"...

Prisonierul la libertate… ..

In umbra diminetii, nascandu-se lumina- Mi-aduce dor de casa, aceasta-I nostalgia-mi Atunci cand vine ploaia, suvoaie peste mine Nu ma las doar udata, o simt cu os si fire… Cui sa-I povestesc durerea? Pe suflet ce-mi apasa…. Vorbind de dorul aprig de mama si de casa… Atunci cand nu e mai nimeni, Sa-mi inteleaga versul…. Copii ramasi pe drumuri … Prieteni cu nedreptul…. Aici ma simt straina, Nu-mi inteleg toti gandul… Nemaivorbit de suflet - De sentiment, iubire… Nici nu te poti increde, Sa nu fii judecat, Vorbit pe dupa spate … De cei ce nu au “cap” Vorbim limbi diferite , Venim din alte lumi, n-o sa le las veninul Sa-mi umble gandul pur… Asa o copilita, Venita din poveste , Vreau sa-mi traiesc povestea… Uitata de nedrepturi…. Aleg sa raman singur, Doar cu durerea mea…. Nu-mi trebuie tovarasi….. Ce nu stiu a visa… Raman prisonierul…. Inchis in acest templu…. Cu multi straini in juru-mi.. Putini ce-mi sint aproape… Asa si voi ramane…. Pana-mi gasesc amicul – Cu gandul ca si mine…. Saraca-I lumea asta…. Nu are ochi sa vada, Nu poate intelege…. Deschide-ti cate-o carte Sa va improspateze…. Aceasta-I hrana noastra.. De-aici ne-alimentam… E hrana pentru suflet, Si noi de ia uitam…. Sunt multi “flamanzi” pe lume Ce n-au gustat din miere… Cat dulce e si buna…. Ti-aduce invierea…. Sarac ramai pe veacuri , De nu-nveti a simti!!! Un simt profund poetic… Din inima venit…